Skip to main content

Tu cât de repede te îndrăgostești?

Eram un adolescent când am hotărât să merg într-o tabără creștină. Acolo erau și mulți tineri și adolescenți americani. Unui prieten din tabără i s-au aprins călcâiele după o americancă și a venit imediat la mine să mă întrebe despre ea. M-a întrebat ce părere am, dacă merită să investească. Eu i-am spus că, sincer, nu merită să înceapă o astfel de relație pentru că acea fată foarte curând va pleca în America și nu va ști când o va revedea. Pe vremea aceea nu erau modalitățile de comunicare ca astăzi.

După ce l-am sfătuit pe acel tânăr să nu se îndrăgostească de o americancă, cine credeți că era îndrăgostit a doua zi de una dintre ele? Eu. A doua seară mi-am luat chitara și m-am dus să cânt singur pe o buturugă pe care obișnuiam să-mi petrec seara. Acolo a venit și o americancă și ușor, ușor am început să mă îndrăgostesc. Deși rațiunea îmi spusese să nu o fac pentru că voi suferi din cauza distanței totuși am făcut-o. Atunci am realizat pentru prima oară că inima învinge de departe rațiunea și că a te îndrăgosti este o forță mai rapidă decât viteza sunetului sau a luminii.

Relația cu fata aceasta într-adevăr nu a ținut pentru că nici nu ne-am cunoscut bine că ne-am și luat la revedere, apoi am încercat să comunic cu ea, dar după ce am cheltuit vreo 20 de dolari pentru nici două ore de vorbit în America, mi-am dat seama că trebuie să-i ceri mamei să vândă casa ca să o pot cunoaște pe cea după care inima o luase din loc. Read More

„Sindromul Saul” la creștini

„Hristos poate să îl mântuiască și îl va mântui pe omul care a fost nesincer, dar El nu îl poate mântui în timp ce este nesincer.”
A.W.Tozer

Cea mai des întâlnită întrebare din ultima vreme este: Cum se face că oameni care cândva au fost o opțiune vizibilă în planul lui Dumnezeu, astăzi sunt niște oameni munciți de tot felul de patimi, dar care continuă să rămână în Biserică și să se pretindă creștini, chiar dintre cei fruntași?

Cu frecvența cu care oamenii se îmbolnăvesc trupește se îmbolnăvesc și sufletește. De exemplu sindromul acesta numit de mine Saul este un sindrom al golirii de Dumnezeu. Biblia ne spune că Duhul lui Dumnezeu a plecat de la Saul pentru că acesta nu mai asculta de El, iar în locul Duhului nu a rămas un gol, ci a venit un duh rău, dar nu în vacanță, ci ca să-l chinuie (1 Samuel 16:14-15). Saul avea niște stări groznice de tulburare astfel încât cei de la curtea regală nu știau ce să se mai facă cu el și cum să-l liniștească.

Sunt mulți azi care au stări din acestea ca și Saul, asta pentru că s-au depărtat de Dumnezeu, au nesocotit Cuvântul Lui și au făcut totul de capul lor. Dar tot în prezența lui Dumnezeu se liniștesc. Intensitatea cu care aceste duhuri rele îi chinuie scade atunci când acești oameni se apropie de cei plini de Dumnezeu, de locurile în care se adună creștinii. De aceea la adunările creștinilor vor fi mereu și oameni chinuiți care caută refugiu, însă care nu caută să se schimbe, ci doar să se mai potolească puțin pentru a o lua de la capăt în nelegiuire. Read More

Ca să-i eliberezi pe frații tăi trebuie să cobori dupa ei

Un caz de salvare a unui copilaș dintr-un puț al unei gospodarii din România a făcut înconjurul lumii. Eroul în toată această poveste a fost o fetiță suficient de subțirică și curajoasă pentru a accepta să fie legată cu funii de picioare și băgată cu capul în jos după acel copilaș.

Morala acestei întâmplări este că pentru a salva pe cineva de multe ori este nevoie să intri după el în necazul lui, dar pentru asta înseamnă că trebuie să fii mai puternic decât acel necaz.
Avraam a fost un salvator. Când a auzit că nepotul lui, Lot, a fost luat prins de război a înarmat urgent 318 dintre cei mai viteji robi ai lui și a plecat după acei oameni periculoși, care învinsese alți cinci regi. Avraam nu a stat acasă în cortul lui răcoros și aștepta cu sufletul la gură vești dacă nepotul a fost eliberat sau nu, ci s-a dus personal pentru a-l scăpa.

Moise a fost și el un eliberator. El nu și-a coordonat misiunea dintr-un ”birou” aflat în Madian, ci a trebuit să se ducă după frații lui și să se prezinte în fața celui mai puternic și de temut om din acea vreme, în fața Faraonului, și să-i facă cea mai ”absurdă” propunere: ”Lasa-i pe evrei să plece!” Apoi a avut de înfruntat și pe bătrânii critici ai lui Israel, care nu au dat doi bani pe ciobanul madianit, care era plecat dintre ei de 40 de ani, însă prin puterea lui Dumnezeu le-a demonstrat tuturor că poate și a putut. Dar a îndurat multe pentru că a coborât în necazul fraților lui. Read More