Category: Fără categorie

Am pe suflet de mai mult timp un gând care mă tot macină. De ce unii care predică nu cred în puterea cuvintelor și în impactul pe care mesajul lor îl are asupra ascultătorului? De exemplu se predică despre Ghedeon și când un tânăr vine și spune că vrea o revoluție spirituală că vrea să vadă cum idolii sunt îndepărtați din viețile celor din jur, când începe să vorbească împotriva păcatului, unii predicatori își pun degetul la gură și îl sssssââââsâie până acesta ia loc și tace.

Se predică despre Moise care a fost un lider, un lider ales de Dumnezeu și nu de oameni, se predică faptul că acesta a făcut minuni multe ca să-i convingă pe liderii lui Israel să-l accepte ca și trimisul lui Dumnezeu, însă când un om vine și spune că Dumnezeu i-a încredințat o lucrare, o misiune de salvare a sufletelor se găsesc motive, ba că nu are teologia, ba că nu are psihologia, ba că e prea direct în predicare, ba că …..

Se predică despre despre Pavel cum a fost ales de Dumnezeu dintre farisei, deși era un prignitor, și cum a fost pus să vestească neamurilor stigmatizate Evanghelia deși nu prea mulți dintre ucenici aveau convingerea că trebuie să o facă. Și astăzi când un tânăr vine și spune că a înțele că trebuie să sufere pentru Evanghelie, că trebuie să plece dintre ai lui să vestească Evanghelia peste mări și țări, iarăși este pus să ste a liniștit în banca lui și dacă nu stă liniștit atunci trebuie să-și poarte singur de grijă, să caute bani că nu o să-l ajute prea mulți dintre frați.
Se predică despre profeții, cum Domnul le-a vorbit unor predicatori despre misiunea pe care ei o au în lume, despre cum Dumnezeu le-a spus în detalii despre ceea ce trebuie să facă, iar când un tânăr vine și spune că și el a primit un mesaj din partea lui Dumnezeu, este imediat redus la tăcere, pentru că cei care sunt ”mari” uită că Dumnezeu vorbește și celor ”mici”. Din păcate unii predicatori uită că e loc pe ogor pentru toți cei pe care Dumnezeu i-a chemat să secere spicele coapte. Unii își aleg un ogor și din secerători devin paznici. Nici ei nu mai culeg roadele și nici pe alții nu-i mai lasă. Read More

Trebuie să ne iubim unii pe alții în Cristos, dar nu trebuie să fim uniți în așa fel încât să nu ne putem vedea greșelile unii altora și mai ales să nu ni le putem vedea pe ale noastre. Nu, curățați casa lui Dumnezeu și atunci vor miji pentru noi vremuri mărețe și binecuvântate.
C.H.Spurgeon

Biserica lui Cristos dintotdeauna a trebuit să-și păstreze lucrarea curată și să lupte cu infiltrații și cu oamenii care deși și-au câștigat renumele de evlavioși totuși trăiesc în mari nelegiuiri. Asupra acestor oameni dacă apostolii ar fi spus că ”nu e treaba lor”, că ”ei nu judecă” și că ”nu le pasă”, atunci Biserica ar fi fost un staul fără gard, o turmă la cheremul lupilor. Este mare diferență între a osândi un biet om care se luptă cu păcatul, și a da pe față sau a îndepărta pe Iane și Iambre dintre noi. Read More

”Să uităm unde ne aflăm. Hai să-ți cânt cântecul pe care tocmai l-am compus cât am stat culcat la pământ.”
(Moldovan către Wurmbrand în timp ce erau bătuți de comuniști în închisoare)

Wurmbrand povestește în cartea sa ”De la suferință la biruință”, că, după ce ispășise 8 ani de închisoare, a fost adus un grup de preoți ortodoxi la Jilava acolo unde se afla și el. Printre ei era unul pe nume Ghius, pe care îl cunoștea încă de pe vremea când era liber. Acest Ghius a fost bătut zdravăn împreună cu toți ceilalți preoți într-una din zile după care a fost readus în celulă. Wurmbrand s-a apropiat de el pentru a-l mângâia și l-a întrebat dacă e trist. Răspunul lui Ghius l-a uimit și în același timp i-a întărit credința, i-a spus cu niște ochi senini și împăcați: ”Cunosc o singură întristare – aceea de a nu fi sfânt.”

Într-o lume care cunoaște tot felul de întristări, de la întristarea de a nu avea Iphon 6s, de la întristarea de a nu avea ultimul tip de mașină din marca pe care o preferi, de la întristarea de a nu avea salariul cel mai mare, până la întristarea de a nu avea ultimile brand-uri de haine, oare mai există întristarea de a nu fi sfânt?

Ne întristăm zilnic din cauza a tot ce ne lipsește, ne întristăm zilnic când auzim vorbe despre noi, ne întristăm zilnic când ni se cere să rupem din ce avem pentru a da lui Cristos, ne întristăm când suntem mustrați, dar nu ne mai întristăm când nu suntem sfinți. Nu ne mai întristăm, deși știm neorânduielile din viețile noastre. Read More