”Cea mai grea boală de astăzi nu este lepra sau tuberculoza ci sentimentul că ești nedorit.”
Maica Tereza
Am început să o admir pe Maica Tereza imediat cum am început să citesc biografii despre ea cât și citate celebre pe care le-a lăsat în urmă. Ceea ce am admirat enorm au fost cel puțin două lucruri. Faptul că o tânără de 18 ani care s-a născută într-un sat modest din Iugoslavia și apoi a copilărit în Macedonia, la Skopje, a crezut în chemarea ei de a-i ajuta pe cei săraci și că a renunțat la confortul și banii oferiți pe parcurs, rămânînd toată viața un misionar al străzilor (asta îmi spune că nu contează de unde pleci, contează cu Cine pleci). A plecat de tânără în Irlanda, lăsând orice planuri personale de viitor, pentru a investi în ea pentru alții cu ajutorul Ordinului Călugăresc pe nume Surorile din Loretto, iar apoi a ales Calcutta ca loc al exprimării dragostei ei de mamă pentru mii de suflete.
Acolo nu a rămas între zidurile sigure ale mănăstirii, ci a ieșit în stradă unde a întâlnit o tânără însărcinată foarte bolnavă care și-a dat duhul în mâinile ei. Astfel s-a aprins în ea dorința de-ai ajuta pe orfani și pe cei care mor fără să aibă pe nimeni. Așa s-a „născut” Căminul pentru muribunzi în 1952. A urmat apoi înființarea a sute de orfelinate, spitale, școli și locuri de îngrijire a leproșilor și a bolnavilor de tot felul. A călătorit în toată lumea pentru a strânge fonduri și pentru a-i îndemna pe oameni să-și deschidă inimile spre cei sărmani. Ea a spus celebra maximă că nu dăruim cu adevărat până nu ne doare când o facem. Read More