Hristos a fost luat din grădina Ghețimani prin trădare, Iuda L-a sărutat crezând că-L va face să creadă că nu e o trădare, ci un simplu salut evreiesc. A fost legat ca un făcător de rele, deși era vindecătorul tuturor bolnavilor și sursa de hrană a tuturor sărmanilor, iar pe lângă aceste lucruri, era Cel care sătura sufletele oamenilor cu predicile Sale dumnezeiești.
A fost apoi târât în șase procese ilegale în mai puțin de 24 de ore. Purtat ca un “infractor” prin fața adevăraților infractori, de la Ana, unde a fost pălmuit, la Caiafa, unde a fost bătut, scuipat, pălmuit și batjocorit, apoi la Pilat, care L-a trimis la desfrânatul Irod, care L-a umilit punându-I o haină regală stacojie în râs pentru declarațiile Lui că e Dumnezeu. În cele din urmă a ajuns din nou la Pilat, care în încercarea de a-L scuti de moarte, a poruncit să fie “doar” biciuit. Biciul roman era făcut din piele împletită cu oase de oaie sparte și cu o ghiară de metal în vârf. A primit atâtea lovituri câte a dorit călăul, fără limită adică. Când a obosit, Hristos era sfâșiat tot, pentru că nu exista regula evreiască de biciuire doar a spatelui și doar cu 39 de lovituri. Apoi i s-a pus și o coroană de spini, de parcă nu era de ajuns carnea vie de pe tot corpul Lui.
După ce a fost până la urmă condamnat la moarte, pentru că Preoții invidioși pe Hristos și îndrăgostiți de propriul sistem corupt pe care-L numeau Templul lui Dumnezeu (ceva de genul multor Biserici de astăzi), Isus a fost dus pe dealul Golgotei. Acolo a fost bătut în cuie, nu legat cum se proceda în cazul pedepselor “mai blânde”. Era prea “rău” ca să scape așa “ușor”. Cei crucificați erau mai întâi ușor anesteziați pentru a nu se zbate când erau bătuți în cuie, dar Isus a refuzat acest analgezic. A vrut să fie lucid, să bea întreg paharul suferinței.
Pe deasupra a simțit povara tuturor păcatelor, acea mustrare chinuitoare a cugetului, a simțit de la crimă, până la minciună și ură, toate păcatele lumii. A simțit distanța dintre om și Dumnezeu pe care o simți și tu când păcătuiești, de aceea a strigat: “Eli, Eli, Lama Sabactani!” A simțit fiecare păcat, deși nu făcuse niciunul tocmai pentru a le putea ierta pe toate, inclusiv răzvrătirea față de Dumnezeu.
Deși pentru a respira trebuia să se împingă în cuiul care-i trecea prin tălpile picioarelor, deși era un efort colosal să vorbească, Isus a scos câteva vorbe pline de dragoste pentru noi toți: “Tată, iartă-i căci nu știu ce fac!” Și apoi “Tetelestai!” Care în greacă înseamnă “Achitat în întregime”. El a achitat totul pentru noi. Nimeni nu mai are nimic de adăugat la mântuire, decât să o accepte și să trăiască în neprihănire Lui.
A murit la scurt timp din cauza durerilor îngrozitoare cauzate de cauzalgie (distrugerea nervului median al brațelor), o durere ca o arsură și ca o străfulgerați constantă care te lasă fără aer, a murit cel mai probabil de toate aceste trei cauze: șoc hipovolemic (pierderea sângelui), șoc traumatic, șoc cardio respirator…
Ce L-a ținut pe cruce? Un singur cuvânt: Eu! Adică mai exact, dragostea pentru mine și pentru tine. Dacă nu ne-ar fi iubit ar fi renunțat încă de la sărutul ticălos al lui Iuda sau de la prima palmă luată în casa fostului Mare Preot, coruptul pe nume Ana.
Nu uita: Isus încă te așteaptă, dragostea Lui vorbește și azi. El e singura poveste de dragoste care salvează pentru veșnicie!
Cu prețuire,
Toni Berbece