Nu mai poți reface virginitatea pe care ai pierdut-o prostește cu acea persoană care te-a mințit la 14 ani că te va iubi veșnic, după care te-a aruncat ca pe o cârpă murdară. Când în sfârșit găsești perechea cu care vei împărți tot restul vieții, vei plânge amarnic că nu-i vei putea oferi ceea ce doar el/ea trebuia să aibă, darul purității tale, cea mai frumoasă declarați, cel mai frumos mod de a spune: “M-am păstrat pentru tine!” La urma urmei spre ce te grăbești?
Nu mai poți reface un prunc pe care l-ai condamnat la sfârtecare. Când ești tinerică și crezi că totul se rezumă la o aventură de-o noapte, dar te trezești cu un copil în pântec, nu poți ascunde păcatele sub preșul uciderii, cum a făcut și regele David, regretând acest lucru în fiecare zi a vieții sale. Deciziile trebuie să le iei înainte de a-ți da trupul altuia și nu după, deoarece după te poți trezi cu un prunc ce a prins rădăcinile vieții în tine. Iar Dumnezeu pedepsește aspru orice mână ridicată împotriva vieții altuia.
Nu mai poți reface o familie frântă și trecută prin “cuțitul” divorțului (nu mai vorbim de copiii traumatizați astfel). Când îți înjosești partenerul de viață purtându-l prin tribunale, când din “iubire până la moarte” ajunge la “război care pe care”, nu mai poți cere aceeași încredere. De aceea trebuie să te gândești înainte de a pronunța cuvântul morții, cuvântul “divorț”. Pentru mine acest cuvânt este mai distrugător decât cuvântul și distrugerea adusă de “cancer. Cum spunea Lev Tolstoi: “Mare parte a desfrânării din lume vine din partea persoanelor iubite și apoi părăsite.”
Nu poți reface timpul pierdut. Marele poet englez John Milton, a orbit în anul 1652, a fost anunțat dinainte de doctori că se va întâmpla acest lucru. Dar înainte a scris o poezie din care un vers s-a remarcat ca o stea în noapte: “Când mă gândesc cum îmi consum lumina…” Tu cum îți consumi lumina pentru că nici tu nu mai ai multă aici pe pământ, chiar dacă îți imaginezi că ești veșnic în acest trup? Lumina de azi nu ți-o mai dă nimeni înapoi. De aceea răscumpărați vremea căci zielele sunt rele. Milton a scris apoi în timpul orbirii sale cel mai lung poem al său, 10.000 de rânduri, intitulat “Paradisul Pierdut”. Fă ceva remarcabil. Lui Hristos i-au trebuit doar 3 ani și jumătate pentru a lăsa cel mai puternic model de viață. Tu poți avea și 80-100. Ce faci cu ei?
Doamne ajută!