Dumnezeu urăște să ne amenințam cu despărțirea când El a zis: “Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Marcu 10:9).” Urăște să luam căsătoria ca pe o joacă din care fiecare se poate retrage când “s-a saturat” să mai fie responsabil. Divorțul a ajuns ca o plimbare în parc, se merge la Notar ca la Covrigărie. De curând mi s-a rupt inima pentru un băiețel a cărui familie s-a destrămat, un plâns mai profund și mai copleșitor ca acela n-am văzut. Da, Dumnezeu urăște despărțirea in familie si ne-a lăsat scris: „Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, „și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie”, zice Domnul oștirilor. „De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși (Maleahi 2:16)!”
Da, Dumnezeu urăște să vii înaintea Lui ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic după ce ți-ai lăsat femeia într-o baltă de lacrimi sau bărbatul cu ochii în soare, Dumnezeu urăște să faci pe sfântul în Biserică sau în societate când ai distrus chipul lui din societate, adică iubirea din familie, când ai distrus sămânța dumnezeiască din om. Marele predicator Leonard Ravenhill își tot ignora soția, care adormea in fiecare seara singură, el era preocupat cu predicile, cu consilierea si cu alte griji bisericești, iar intr-o seara soția lui i-a strigat: “Leonard, cel mai sfânt lucru pe care-l poți face acum este să vii la culcare cu mine!”
Degeaba ne dam trupurile să fie arse pe rug în numele religiei, dacă am încetat să mai iubim acolo unde Dumnezeu ne-a pus să iubim. E ușor să spui că iubești, dar testul suprem e în familie. Cum bine spunea un consilier de cupluri: “Familia ori te transformă într-un drac, ori într-un sfânt, in funcție de ce cauți !” Tu în ce te lași transformat? Eu vreau sfințenia! Ce urăște Dumnezeu până la urmă? Dumnezeu urăște ura dintre noi!
Cu prețuire,
Toni Berbece