Cea mai mare risipă este risipa de iubire. Cum să nu te bucuri la maxim de drăgălășiile ei/lui? Cum să nu exploatezi la maxim puterea iubirii în tinerețe când ea trece ca floarea? Multe familii tinere și nu numai își refuză iubirea, pierd clipe prețioase de apropiere, comunicare și de dezmierdare crezând că relația lor de cuplu aici pe pământ este veșnică, dar nu este așa. Timpul trece foarte repede.
Nu ai vrea ca regretul de la finele acestei vieți să fie că nu ai iubit-o mai mult, că nu l-ai iubit mai mult. Că ai lăsat să trecă pe lângă tine clipe de iubire, că ai trăit cu pasivitate când ai avut o comoară a binecuvântării din plin la dispoziția ta. Să ți se deschidă ochii în direcția asta abia la bătrânețe e păcat.
Să spui la bătrânețe când picioarele nu-ți mai pot face plimbări lungi, când carnea ta nu mai are aceeași vlagă, când îți dorești mai mult să stai în pat decât să te dai jos din el, când inima nu mai poate pofti, că ai fi putut să profiți mai mult de dragostea pusă la dispoziție e chiar trist.
Și mai trist este când ai acasă izvorul acesta al iubirii, dar îl tulburi, îl strici, te porți mizerabil, iar apoi cauți apele dulci ale iubirii în altă parte pretinzând că ești vrednic de iubirea altora, când de fapt ești un distrugător de relații. De aceea ține-ți curat izvorul iubirii din casa ta, iubirea e aceeași peste tot, învață s-o dai și s-o primești.
Așadar, iubește-o/iubește-l mult și nu vei regreta nimic!
Cu prețuire,
Toni Berbece