Skip to main content

Cele cinci măști ale invidiei

Nu mânca pâinea celui pismaș și nu pofti mâncărurile lui alese (Prov. 23:6)
Marele scriitor Balzac a pus următoarea întrebare: E cu putință unei făpturi în veșnică luptă cu sine însuși sau în vrajbă cu viața să lase pe alții în pace și să nu le pizmuiască fericirea? E. De Marchi ne ajută de asemnenea să înțelegem invidia spunând următoarele: Invidia omenească este astfel alcătuită încât orice laudă adusă altcuiva ni se pare că ne-ar păgubi pe noi.

Chiar dacă invidia este simțită de toți la fel, diferind intensitatea cu care omul s-a lăsat afectat de ea, totuși invidioșii se manifestă diferit. Nu am întâlnit pe nimeni care să vină să-mi spună că-mi face rău pentru că mă invidiază, însă am întâlnit pe mulți care s-au dat drept prieteni dar m-au lovit mult și des din cauza invidiei. Invidia are nevoie de multe costume și de multe măști pentru a se camufla. Iată câteva măști pe care aceasta le poartă:

Masca disprețului
Iată ce spune L. Tieck despre disprețul invidiosului: Din clipa când s-a făcut primul pas în hotărârea de a nu recunoaște anume merite unui om, pașii următori vin de la sine, iar arta, sau cum vrei s-o numești, de a-l disprețui atinge repede culmi nebănuite. Disprețul de multe ori nu îi este adresat unui om mai slab, ci unuia mai puternic. Omul slab îi răspunde celui valoros printr-un dispreț fals. Aceasta o face din instinct, pur și simplu așa se manifestă firea omului slab în fața valorii unui om puternic și competent. Omul slab are impresia că dacă disprețuiește și jignește valoarea semenului, atunci compensează lipsa pe care o are și ajunge la nivelul celui disprețuit sau peste acesta, dar nu este așa. Omul care disprețuiește ajunge mai rău făcând lucrul acesta.

Masca denigrării
Invidiosul adesea recurge la denigrare și o face cu disperare ca un leu flămând, care se năpustește asupra unei turme de bivoli fără să mai judece că bivolii au și copite și coarne. Îmi vine în minte acum exemplul fariseilor care atunci când poporul a început să deschidă ochi și să vadă cine este Cristos și să se întrebe: Oare nu este Acesta Mesia?, ei au contrat repede cu o blasfemie invers proporțională cu întreabarea poporului. Ei au zis că Isus Cristos face minuni prin puterea domnului dracilor (Matei 12:23-24). Așa lucrează diavolul prin invidioșii lui, care, culmea, sunt și religioși, adică nu străini de credință. Invidioșii vor răspunde mereu invers proporțional cu măsura valorii tale în Cristos. Dacă ai realizări spirituale prin Duhul Sfânt așteaptă-te să vină alții și să te denigreze pe măsura lucrării tale. Faci multe vei fi denigrat mult. Dacă vei căuta slava ta atunci nu vei face față acestor denigrări.

Masca comparației
Invidioșii vor veni mereu la tine și te vor compara cu alții, despre care cred ei că au mai multe realizări ca tine, și vor căuta să te amărască astfel. Să te otrăvească cu ură și cu duhul competiție. Cei care vor veni și-ți vor spune că alții cântă, predică, se roagă sau cunosc mai multe ca tine să știi din start că sunt niște invidioși care și-au pus masca comparației sau masca clasamentelor. Văd clasamente între predicatori sau cântăreți creștini, clasamente pe care nu le-am găsit nicăieri în Scriptură.

Văd adesea cum oamenii se laudă cu diferiți păstori, predicatori sau cântăreți care îi slujesc. Acest duh de comparare și de invidiere între Biserici și între creștini făcea ravagii și între corinteni și iată ce aspru îi critică Pavel chiar de la începutul primei scrisorii pe care o trimite către aceștia: Căci, fraților, am aflat despre voi de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. Vreau să spun că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, Și eu al lui Apolo!, Și eu al lui Chifa!, Și eu al lui Cristos! Cristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui ați fost voi botezați (1 Corinteni 1:11-13)?
Așadar cine face clasamente nu face altceva decât să-L împartă pe Cristos, să-I fure slava acestuia și vai și amar va fi de cine are un astfel de obicei.

Masca lingușelii sau a ipocriziei
De ce cele mai multe ori lingușeala ni se pare un favor, avem impresia că cei care ne lingușesc ne vor binele și ne ajută, însă de cele mai multe ori invidiosul, laș din fire, îți întinde capcane înaintea pașilor în timp ce îți distrage atenția prin lingușeli. Cum bine a spus-o și românul nostru Nicolae Iorga: Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește. Și cartea Proverbe ne avertizează și ne spune: Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț supt pașii lui (Prov. 29:5). De cele mai multe ori am fost rănit profund de oameni care în față m-au lăudat și în apsența mea m-au vorbit de rău. Mi-a fost mult mai greu să trec peste acele vorbe știind că au venit din partea unei persoane care în față mi-a făcut complimente.

Masca violenței
Invidiosul se va ascunde și sub masca violenței. Nu-ți va spune că motivul pentru care te prigonește este pentru că te invidiază și pentru că și-ar dori să fie în locul tău, ci pentru că știe că din cauza răutății inimii lui nu poate obține ce dorește, preferă să te elimine. Astfel speră să nu-i aduci aminte că există o viață mai bună în facerea binelui. Cel mai potrivit exemplu este din nou cel al Fariseilor care de fiecare dată când îl vedeau pe Cristos înfăptuind un miracol, salvând o viață sau fiind apreciat de mulțimi, se retrăgeau în locuri ascunse și plănuiau cum să-L omoare.
Există un blestem scris în cartea Proverbe care se împlinește și astăzi, iată care este acesta: Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa (Prov. 17:13). Cei invidioși de obicei distrug oameni de valoare, caută să le răspundă cu rău celor care fac bine, la fel cum Cristos a fost răstignit din invidia liderilor religioși. Iată cum își pun un blestem deasupra capului cei care invidiază și se leagă de viețile celor curați.
Alte versete care ar trebui să-i descurajeze pe invidioșii care le fac rău celor neprihăniți sunt următoarele: Nu întinde curse nelegiuitule, la locuința celui neprihănit, și nu-i tulbura odihna. Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică dar cei răi se prăbușesc în nenorocire (Prov. 24:15-16).

Acesta este un fragment din cartea Ințelepciunea poporului sfânt, pe care am dat-o la editat și care va apărea curând.

Cu mult drag și prețuire
Toni Berbece