Primul tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt cei “născuți din nou” artificial sau formal, dar niciodată din familia lui Hristos. Ei sunt cei care cred că se nasc creștini din oficiu, ei cred că prin simplul fapt că au fost duși la Biserică când erau mici sau mari și au fost scufundați într-un bazin li se asigură și un loc în Cer, indiferent de curviile, hoțiile, răutățile și faptele stricate pe care le fac. Acest tip de “creștinism” este periculos, pentru că ei se cred din familia lui Dumnezeu, dar de fapt îl au ca tată pe Diavolul, cum a zis și Hristos, deoarece cine face fapte păcătoase și se crede mai apoi sfânt și vrednic de Cer trăiește în minciună și ipocrizie precum Diavolul. Poți face 100 de cruci când treci pe lângă Biserică, dacă drăcui, te îmbeți si te dedai la spurcăciuni si mânii, dacă trăiești în păcat, din păcate destinația ta nu-i Raiul.
Al doilea tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt creștinii născuți din nou, dar morți imediat după naștere. Sunt atât de mulți creștini care, ca în pilda Semănătorului, primesc cu bucurie Cuvântul, primesc cu mare entuziasm pocăința, dar nu se țin de ea, ci îl lasă pe Diavolul să le fure prin preocupările lumii nevoia lor de Dumnezeu. Diavolul îi minte că la Biserică li se fură banii, că vor fi folosiți, că n-o să se mai distreze in viață, ei asociind distracția cu păcatul și nu cu viata curată. Apostolul Pavel ne avertizează că prin depărtarea de “adunarea credincioșilor” si de anturajul acestora se nasc pofte stricate și obiceiuri păcătoase. Apostolul Ioan ne spune că cine trăiește în lumină are părtășie cu Sfinții, cu cei ce trăiesc în neprihănire. Poți muri repede deși s-a născut în tine credința, prin faptul că nu te hrănești cu Scriptură, rugăciune și fapte bune.
Iar al treilea tip de “creștini” care vor ajunge în iad sunt creștinii care sunt născuți din nou, merg bine foarte mult timp, dar se pierd înainte de gloria eternă. Sunt mulți din păcate ca Iuda, care au scos draci, au vindecat, au salvat în Numele lui Isus, însă îi fură lăcomia, mândria, curvia si alte păcate și ajung să li se împietrească inimile. Sunt mulți ca regele Saul, care a proorocit, însă mai apoi a recurs la “vrăjitorie” și a sfârșit aruncându-se în propria sabie. Sunt mulți care, ca Dima, din dragoste pentru lume se leapădă de Hristos.
Ce e de făcut? Să spunem și noi ca Apostolul Pavel: “Ci mă port aspru cu trupul meu și-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Hristos ne va păzi pe toți ai Lui, care Îi rămânem fideli până la sfârșit!
Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece