Sfântul Andrei nu se serbează cu alcool, pentru că omul acesta a fost primul dintre Apostolii aleși, un sfânt așa de mare încât l-a adus pe fratele său Petru la Hristos spunându-i: “L-am găsit pe Mesia!” Când îl găsești pe Mesia, pe Hristos, nu te mai poți încurca cu alcoolul, care-ți fură mințile și simțurile și te face un rob al Diavolului.
Sfântul Andrei nu se serbează prin curvie. Mulți tineri de sărbătoarea Sfântul Andrei primesc “cadou” o noapte de distracție, crezând că a-și oferi trupurile unii altora în mod iresponsabil este un cadou potrivit. Chiar povestea un tânăr că de ziua lui, prietena i-a oferit pe tavă virginitatea ei. Asta este o scârbă înaintea lui Dumnezeu și nu un mod de a sărbători un sfânt. Andrei a murit pentru că a condamnat păcatul “corintian” adică destrăbălarea sexuală și modul iresponsabil de a trăi. A murit în preajma Corintului la Patras.
Sfântul Andrei nu se serbează prin îmbuibare și nepăsare față de cei sărmani. Acest Sfânt n-a mâncat până i-au sărit nasturii de la cămașă și nici nu a fost un om al lipsei de cumpătare și de dragoste, ci a fost un om care a dus Evanghelia cu foame, zbucium, lupte și chiar prin propria-i moarte, până și în România, pe teritoriul “lupilor”, dacii fiind numiți și “daoi” adică în grecește “lupi”. El era numit “Apostolul lupilor”, adică al dacilor, dar acest Apostol nu și-a sacrificat timpul și viața pentru ca noi să o sărbătorim prin beții, curvii și îmbuibări, în nepăsare față de orfan, văduvă și sărman, ci a murit pe acea cruce în formă de X, pe care o vedem la trecerile peste cale ferată, pentru ca si noi să-i aducem pe alții la Hristos, la sfințenia Lui și să iubim cu toții ca Hristos. Așadar, fii un sfânt fie că porți acest nume sau nu.
Cu prețuire,
Toni Berbece