De la poze și postări cu vacanțe exotice, de la poze cu extravaganță, lux, genți scumpe, mașini de firmă, haine, bijuterii și poze cu mâncăruri scumpe am ajuns la poze pe un colț de iarbă verde de care ne bucurăm ca un cățeluș de apartament care dă de iarbă verde și la poze cu un pilaf bun de casă făcut cum doar mama sau soția știu să facă.
De la planuri grandioase, de a câștiga primul milion de euro, de la a avea ultimul model de mașină, de la a avea casă la munte sau la mare, am ajuns la a trăi viața minut cu minut, am ajuns să realizăm că spălatul geamului și curățatul legumelor pentru o ciorbă sunt fericirea la îndemână, că prea am alergat după fantasmagoric și am uitat bucuriile simple ale prezentului. Prea ne-am aruncat mereu fericirea în viitor uitând că și viitorul de fapt devine un prezent de care nu știm să ne bucurăm.
De la plictiseala de a sta acasă cu familia, de la “neinteresanții” din casele noastre, de la monotonia și rutina relațiilor cu cei dragi, am ajuns să realizăm cât de interesanți, captivanți și chiar frumoși sunt cei de lângă noi. I-am redescoperit pe cei dragi, ne-am descoperit de fapt copiii și partenerii de viață, am descoperit cât de interesant este să joci un Activity, un Catan, un Uno, Rummy, Table, Șah și alte jocuri captivante cu cei dragi și că de fapt pentru a fi fericit nu-ți trebuie alți oameni și nici bani. Ci doar să fii atent la bogăția celor din jurul tău.
Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lecția despre viață și fericire pe care ne-a dat-o.
Cu prețuire,
Toni Berbece