Când ne-am împrietenit, părinții ei mi-au dat-o greu, era cea mai mică, era mezina și avea doar 19 ani, iar eu o voiam de soție. Dar ambiția și dedicarea ei față de mine i-a făcut pe părinți să accepte faptul că ne dorim o familie. A răspuns de sute de ori cu “Da, îl vreau!” înainte de a-mi spune mie “Da, te vreau!”
I-am spus de multe ori că îmi doresc să fiu pastor și a știut că viața lângă unul nu-i ușoară, că adesea sunt drumuri de făcut, frământările întregii comunități vor fi și pe umerii ei, că vor fi multe nopți în care va dormi fără mine, că adesea banii familiei se vor duce în lucrarea lui Dumnezeu, dar ea tot “da, vreau!” a spus. Mi-a zâmbit și mi-a zis că visul ei din copilărie este să se mărite cu un pastor. Părea că tot ce-i spun și orice plan pe care-l am e și în visul ei. Asta face iubirea, își însușește visele, planurile, dorințele celui cu care se unește.
Presiunea a fost mare în continuare. Își dorea să fie medic, toți îi spuneau că dacă se căsătorește și “îți face” doi, trei prunci nu mai face nicio facultate. Nu a văzut căsnicia ca pe un impediment în fața carierei, a știut că le poate duce cu bine pe amândouă. Nu s-a speriat de niciuna. A demonstrat că unele piedici, cele mai multe dintre ele, sunt doar în mințile noastre și, cum spunea Brâncuși, cel mai greu este să ne punem în poziția de a face lucrurile și nu să le facem.
Dragilor, alegeți-vă acel partener care de la început dă totul, dacă în perioada curtării, a cuceririi, ea/el nu dă totul, nu prezintă interes, crezi că se va schimba ceva după? Eu știu că dai tot pentru ceva ce-ți dorești cu adevărat. Nu vă dăruiți ușor, oricui, nu vă puneți pe tavă celui care nici măcar să împingă tava spre căsnicie nu vrea. O căsnicie trasă de păr se lasă cu tras de păr, o căsnicie făcută din milă ajunge de milă. Căsnicia e un război, iar cine nu e gata să păzească spatele partenerului nu e doar un indiferent, ci în cele din urmă un ucigaș, un trădător și un dezertor.
Cu prețuire,
Toni Berbece