Când îți pui mintea să rumege la șapte episoade consecutive dintr-un serial e clar că mintea ta a obosit, atunci nu mai e chef pentru a medita la Scripturi, când ai umplut-o cu informații fictive, inutile, pline de sex, sânge și scandal (cei trei “S” pe care media se bazează în atragerea publicului), normal că atunci când te pui pe genunchi nu mai prinzi contact cu Cerul, ci mintea ta rulează seriale. Astfel cheful minții noastre a fost consumat pe altceva, iar lui Dumnezeu îi dăm o minte obosită, fără chef de meditat la cele sfinte.
Când ochii tăi te ustură de la cât ai privit la știri, când ochii tăi sunt obosiți de cât au consumat din lumea aceasta tot ce a prins, când televizorul a fost lumina ce le-ai pus-o înainte, normal că nu mai pot vedea lumina feței Domnului din Scripturi. Astfel cheful a fost consumat pe altceva, iar ce-i dăm Domnului sunt niște ochi obosiți de privit în altă parte.
Când trupul tău a alergat de dimineață până seara doar pentru ale gurii, când picioarele tale au trudit doar pentru trup, când mâinile tale au trebăluit ca ale Martei de dimineață până seara, iar la capătul zilei îți aduci aminte și de suflet, normal că nu mai e chef, genunchii puși la rugăciune când ating podeaua cred că-s puși la odihnă, ca genunchii cămilei plimbată prin deșert.
Așadar dă-i vlaga începutului zilei lui Dumnezeu, nu-i da un trup obosit, nu-i da o minte plină de nimicurile lumii, nu-i da niște ochi roșii, care privesc în Biblie ca ochii mortului la soare, nu-i da lui Dumnezeu restul chefului tău. Noi ne trezim cu bateriile pline, cu chef pentru toate, nu-i da lui Dumnezeu ultimii 2% din bateria ta, iar conversația dintre tine și El să se termine în loc de “Amin” cu un sforăit, ci dă-i roadele dintâi ale trupului tău și apoi încheie și cu ultima vlagă dată Lui. Unde nu-i chef pentru Dumnezeu vă spun sigur că a fost chef pentru orice altceva, dar s-a dus pe lume și pe distracțiile și plăcerile ei.
Te-ai rugat azi dimineață, ai citit din Biblie?
Cu prețuire,
Toni Berbece