Ai uitat când ai văzut-o cu prietenele ei și ți s-a părut că vezi un înger nu o femeie, ai uitat când ai văzut-o fericită și plină de zâmbet, crescută bine de ai ei, ai uitat când te-a făcut să simți fluturi în stomac, ai uitat când ai pierdut nopți gândindu-te la ea? Ai uitat când te-ai luptat cu alții pentru ea, alți pețitori care ar fi iubit-o mai mult decât tine?
Ai uitat ce ai simțit când ți-a zis “da” la cererea ta de a o lua de nevastă? Ai uitat că ai simțit că L-ai prins pe Dumnezeu de picioare? Ai uitat ziua nunții în care i-ai jurat iubire chiar până la moarte, că la bine și la greu vei fi alături de ea? Ai uitat că i-ai dăruit flori și ciocolată și că ai fi dat ultimii tăi bani sa o vezi fericită?
Da, ai uitat și dintr-o dată ai devenit din Făt Frumos un monstru care-i cară palme și pumni, te crezi tare, te vezi stăpân, nu te mai oprești când o cerți și nu te mai saturi când o plesnești. Cât de ticălos să fii să bați pe cineva mai slab ca tine care nu se poate apăra? Te înșeli amarnic crezând că ea nu are apărător. O bați deși știi că pumnii tăi lovesc nu doar în chipul ei, ci și în inimile părinților care o iubesc ca pe ochii din cap. Ai grijă că rugăciunile lor te vor ajunge. Ai grijă că toți pumnii tăi vor cântări greu de tot în ziua judecății.
Nu o mai bate, om cu chip drăcesc! Nu te obligă nimeni să o ții ca pe o roabă, elibereaz-o dacă nu știi să o iubești. Nu-i mai fă viața un calvar, nu o meriți, de aceea ar fi mai bine să te scutești pe tine de o judecată aspră aici și dincolo, iar pe ea scutește-o de ura ta demonică. Asta dacă mai ai un dram de umanitate în tine!
Cu deosebit respect
pentru cei care vor distribui,
Toni Berbece