Am citit comentariile lăsate la articolele despre misionarul american care s-a dus la un trib la care îți este interzis să mergi până și de poliția statului care deține acea insulă.
Unii l-au făcut nebun, alții fanatic, alții iresponsabil, neînțelept și tot așa. Mulți au râs și l-au catalogat drept un om fără rațiune care nu știa ce face.
Unii au zis: Uite că săracul s-a și rugat “Doamne nu vreau să mor!”, deci voia să trăiască, Dumnezeu nu l-a ascultat, deși el avea planuri de viitor.
Nu, el de fapt nu voia să moară ratând misiunea de a-i încreștina pe acei sălbatici. El voia să fie cel care-i conducea pe toți la Hristos, însă nu el va fi acela. Întrebarea mea este: Mai e vreun nebun din acesta pe planeta Pământ?
Pentru că niște “nebuni” de genul au făcut să ajungă Evanghelia și la noi. De exemplului la Catedrala Mântuirii Neamului s-a adus mâna Sfântului Andrei, acel fanatic care a venit și la străbunii noștri. Îi plimbă unii mâna, dar nu-i poartă în piept aceeași pasiune de a-L vesti pe Hristos, Unica salvare, Unicul vindecător, Unicul mijlocitor.
Din cei doisprezece ucenici, unsprezece au murit martirizați, din perspectiva unor “creștini” de azi, aceștia au fost la fel de iresponsabili și fanatici. Aș vrea să vă spun cum au murit: Iacov a fost ucis cu sabia la ordinul lui Irod, Andrei a fost biciuit și apoi crucificat de greci, el a continuat să le predice călăilor timp de 2 zile cât a stat atârnat pe cruce până a murit. Iacov, fratele lui Isus a fost aruncat de la 35 de metri de pe aripa de S-E a Templului.
Matei a fost și el ucis cu sabia în Etiopia, Bartolomeu a fost misionar în Turcia de azi și a fost biciuit până la moarte, Toma a fost ucis cu sulița ca misionarul american undeva în India, Matias (cel ales în locul lui Iuda) a fost bătut cu pietre și apoi decapitat, Petru a fost răstignit cu capul în jos. Iar Pavel, Apostolul Neamurilor, a fost torturat și decapitat de crudul Nero.
Cine sunt nebunii până la urmă? Ei au fost 120 de ucenici maxim și au cucerit lumea, noi suntem sute de milioane, miliarde chiar, și uneori avem impresia că o pierdem în negură.
Mai ridică Doamne oameni nebuni după Tine!