Cuvântul caracter vine de la grecescul charakter, care însemna în greacă impresia pe care o făcea un sigiliu în ceara sau metalul pe care era aplicat1. De exemplu marca unui împărat sau general roman era foarte importantă și crea o impresie puternică, charakter-ul ei era unul care insufla teamă și respect. Nimeni nu se atingea de sigiliul care purta charakter-ul mărcii împărătești.
De exemplu materialul folosit pentru sigilare căpăta valoarea mărcii care îi era aplicată. Sigiliul unui om simplu, unui comerciant obișnuit, dădea o anumită impresie, un anumit charakter, iar sigiliul unui om varolos dădea un alt charakter. Charakter-ul era impresia pe care o lăsa și un om puternic financiar și politic cât și un om modest prin sigiliul său.
Caracterul este mult mai mult decât o amprentă umană pe care doctorul Henry Faluds de Anglia a propus-o ca modalitate de identificare a criminalilor, iar Sir Francis Galton a descoperit în anul 1892 că nu există două amprente identice. Caracterul este de fapt valoarea pe care un individ o arată aplicată în lucrurile și persoanele din jurul lui zi de zi. Dacă vrei să vezi care este valoarea unui om îi citești ”amprenta” pe care și-o lasă în jurul lui în tot ce face. Dacă oamenii din jurul tău sunt modelați frumos de tine și dacă se dezvoltă frumos, dacă chiar și lucrurile din jurul tău capătă valoare datorită ție, atunci ai un caracter frumos, dacă nu înseamnă că ai un caracter defectuos.
De exemplu Abimelec a văzut caracterul divin în Avraam, i-a spus acestuia: ”Dumnezeu este cu tine în tot ce faci” (Genesa 21:22). Apoi și în Iosif s-a văzut caracterul său divin, găsim scris că ”Domnul era cu el și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea” (Genesa 39:23).
Cristos este charakter-ul perfect a lui Dumnezeu, sau imaginea Lui. Este felul în care Dumnezeu și-a aplicat dragostea și atributele Sale asupra oamenilor. Cristos cât timp a fost pe pământ a stat aproape de Tatăl Său prin rugăciune pentru a se lăsa modelat și ”sculptat” astfel încât să poată lăsa impresia perfectă a Cerului pe pământ. Și așa a făcut prin Duhul lui Dumnezeu. El a spus: ”Căci M-am coborât din Cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis, și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l inviez în ziua de apoi” (Ioan 6:38-39). ”Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioam 14:9).
Tatăl prin Cristos și-a pus ”sigiliul” pe aceste materiale puțin valoroase în care se aplica sigiliul, gen ceară sau plumb. Noi suntem acea ceară, noi suntem acel plumb în care Dumnezeu și-a aplicat sigiliul, caracterul Său numit Isus Cristos. Și noi la rândul nostru dacă Îl urmăm pe Cristos vom avea puterea să aplicăm un charakter frumos, valoros și de respectat asupra altora.
Când ne naștem suntem ca o bucată de lemn sau metal pe care se aplică un model de sigiliu. Acel model poate fi al diavolului sau al lui Dumnezeu. Apoi acest model este aplicat asupra oamenilor ca o ștampilă care dă valoare sau care dezonorează. Cine a sculptat în tine? Pe cine ai lăsat să te modeleze astfel încât să ajungi să modelezi și tu pe alții și să-ți pui amprenta pe viața lor?
Pavel ne spune: ”Călcați pe urmele mele întrucât și eu calc pe urmele lui Cristos” (1 Corinteni 11:1). Aceste urme ale lui Cristos practic nu sunt urme pe praful drumului sau pe asfaltul moale al șoselelor noastre moderne, ci sunt urmele pe care Cristos le-a lăsat în oameni. Pavel a imitat acest fel al lui Cristos de a se purta cu oamenii și avea în ”buzunarul inimii” lui aceeași ”ștampilă” ca și Cristos. O ștampilă pe care scria mare: DRAGOSTE!
Dumnezeu să ne ajute să avem în noi caracterul Fiului Său, caracterul divin și acest lucru să fie văzut de alții și nu doar de noi. Așa cum Abimelec a venit la Avraam și i-a spus că vede caracterul și prezența lui Dumnezeu cu el, așa să vină și la noi și să caute să ne imite. Doamne ajută!
Cu mult drag,
Toni Berbece
—
1 William Barclay, Jesus as they saw Him, SCM Press, London, 1980, pag. 319.