O doamnă îmi povestea că era în mașină cu soțul ei, extrem de violent verbal și fizic, și cu copilașul lor de până într-un an de zile. În timpul mersului s-a iscat o ceartă puternică între părinți. El avea asupra lui un cuțit pe care l-a aruncat spre ea și spre copil, care erau pe bancheta din spate. Copilul a fost martor la această scenă și de atunci nu a mai vorbit o vreme îndelungată. Au existat multe alte scene de genul care au adus un mare blocaj psihic și emoțional asupra acestui copilaș.
Nu realizăm de multe ori că certurile din familie ne schilodesc psihic și sentimental copiii. Un copil care crește în certuri și mânii va fi un copil care va avea mari deficiențe de învățare, de comunicare, de exprimare a afecțiunii și va fi un copil violent și greu de stăpânit la rândul lui. Să nu uităm că ai noștri copii învață din ce văd și mai puțin din ce aud. Când ei văd niște părinți care nu se pot stăpânii, vor fi la fel. Apoi să nu uităm că ai noștri copii sunt extrem de vulnerabili, singurele mâini care-i pot proteja de multe ori sunt tocmai mâinile care cad asupra lor cu palme și pumni.
De multe ori firea umană se dezlănțuie și credem că avem drepturi depline asupra lor, înțelegând de aici că-i putem crește cum vrem noi, în chinuri, lipsuri, violențe și chiar făcându-i martori la divorțul părinților și ura dintre ei, dar să nu uităm că Dumnezeu e apărătorul micuților. El a spus clar: “…oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Matei 18:5). Hristos intră în casa care primește un micuț, doi, trei sau mai mulți. El va judeca fiecare casă după cum au fost tratați acești micuți. Așadar, protejează-ți copiii de propria ură, de propria mânie și de certuri. Fii sfânt pentru ca și ei să calce pe urmele tale!
Cu prețuire,
Toni Berbece