Martin Luther, deși suferea deja de oboseală cronică din cauza activității sale de trezire a credincioșilor, s-a îmbolnăvit și de altele destul de grav, însă asta nu l-a făcut să se oprească. În ultimile 6 luni din viață a predicat de 36 de ori pe lună, a scris 15 tractate, a lucrat la traducerea Vechiului Testament și a făcut multe călătorii. A murit consumând ultimul strop de energie din el pentru Dumnezeu.
Jean Calvin s-a consumat și el mult pentru Cer, deși nu mai putea merge nici 200 de metri până la Biserică, a cerut să fie dus pe un scaun ca să poată predica, apoi nu a mai putut ieși din casă și a mutat mare parte din Biserică în sufrageria sa. Când i s-a spus să se oprească din a mai face orice efort a zis: “Ce? Ați vrea ca Domnul să mă găsească lenevind atunci când va veni?”
George Whitefield, primul predicator englez care aduna mase de mii de oameni în campaniile sale din America, la vârsta de 55 de ani, deși suferea de astm agresiv care nu-i permitea să vorbească în aer liber, totuși nu a putut să se oprească și a acceptat un nou turneu în America, unde a ținut ultima sa predică pe un butoi mare pentru a fi văzut de mulțimile adunate. Când doctorii i-au spus să se oprească a zis: “Mai bine mă urez, decât să ruginesc!”
Oamenii aceștia au ars pentru Dumnezeu, au dat fiecare strop de viață din ei pentru a-i trimite și pe alții în Cer. Când descoperi frumusețea lui Dumnezeu nu te mai poți conserva în defavoarea altora, trebuie să le spui tuturor despre El și nu te mai poți opri până când nu consumi ultimul cuvânt tot spre slava Lui.
Vestește și tu frumusețea lui Dumnezeu și viața veșnică pe care El o poate oferi!