“Aplauze pentru Krampus…” Așa îndemna publicul prezent un crainic care dirija Festivalul Krampus, după numele dracului care jubila printre oameni. Mai mulți tineri costumați în demoni au dansat cu făclii înaintea oamenilor pe o muzică evident închinată spiritismului, vrăjitoriei, magiei și lumii demonice.
O doamnă speriată de ce vede a scos o cruce și o punea pe tinerii aceștia ori naivi, ori chiar cu legături demonice prin vrăjitorie și alte legăminte satanice. Biata doamnă dorea să-i protejeze, pentru că știa ce înseamnă demonismul, spre deosebire de generația aceasta care se joacă cu el.
Măi oameni buni, nu vă mai ajunge Moș Crăciun? Gata, îl vreți direct pe Dracul? Sau pe Krampus cum îi spuneți voi? Într-o țară 98% creștină am ajuns să-l și aplaudăm pe Michiduță? Pe bune? Atât de atei, păgâni, inconștienți sau legați de Satana a ajuns națiunea asta? Păi nu vă ajunge cât vă bântuie viețile cu distrugere și blesteme? Nu vă ajunge cât chinuie neamul acesta prin toate nenorocirile pe care le atrage păcatul? Vă mai și închinați la draci?
Așa se întâmplă când il scoți pe Isus Cristos care este iubire, dragoste, curăție, sacrificiu de sine și bunătate, locul nu rămâne gol, ci-l umple Scaraosche, care abia așteaptă să ucidă, să distrugă și să aducă blesteme.
Și noi creștinii ce facem? Ne colindăm între noi? Tot cu ai noștri? Haideți în piețe, în târguri, să împânzim străzile și cartierele cu colindători, care aduc vestea că Isus s-a născut, că uitați cum ne împânzesc dracii! Ne trebuie creștini fermi și vehemenți împotriva acestor manifestări de închinare demonică.
Cu prețuire,
Toni Berbece