Am fost la cineva in vizita, unde am observat un trandafir pus pe masă. Soțul venise noaptea târziu cu un trandafir, iar soția ne-a spus: “Soțul meu a fost pe “undeva” astă noapte de mi-a adus flori!” M-au durut vorbele ei, pentru că am realizat că el își “cumpara” liniștea cu un trandafir sau își spală cugetul cu o astfel de atenție.
Eu vă dau un sfat pe care să-l luați ca poruncă, nu dați flori dacă sunteți plini de mânii cu care vă loviți soțiile, nu dați flori dacă sunteți ca niște “cai desfrânați” ce nechează după fuste. Cel mai mare cadou este să fiți credincioși, să vă iubiți doar femeile dăruite de Dumnezeu, nu si “prostituatele”, “videochatistele” si “onlyfans-tistele”. Îmi aduc aminte si azi de sila cu care acea femeie a luat acel trandafir în mână, iar astăzi este divorțată pentru că n-a mai suportat aventurile soțului.
Florile și orice alt cadou nu se dă să se acopere mizeria din suflet, nici să se acopere faptele mizerabile de preacurvie. Femeia nu se “cumpara” cu nimic material dacă sufletul nu-i este iubit, desfătarea sufletului ei e cel mai mare cadou, căci dacă e iubită, o mulțumește orice, un zâmbet, un cuvânt de apreciere, un sărut si o mângâiere sunt darurile cele mai de preț. Restul sunt cadourilor sunt ca mărgelele pe gâtul unei femei care își tine capul sus cu bucurie. Iar pentru femeia neiubită, cadourile sunt ca fardurile care acoperă vânătăile. Iubiți sufletul femeii si apoi dați-i si flori!
Cu prețuire,
Toni Berbece