Iosif a fugit de o femeie stricată și a ajuns după ani și ani ministru de finanțe în cea mai bogată țară (reverența și neprihănirea aduc sănătate, bogăție și viață), Samson nu a fugit de Dalila și a ajuns din cauza trădării ei să învârtă cu ochii scoși la o roată de moară, fiind batjocura filistenilor (plata păcatului este moartea).
Hristos nu a spus că firea nu-și va mai cere drepturile niciodată într-un om care umblă cu El, ci a spus să veghem pentru că duhul e plin de râvnă, dar carnea neputincioasă. Să avem mijlocul încins, cureaua pusă mereu ca să nu ne cadă “nădragii” când fugim și să ne prindă păcatul. Cureaua este vigilența, mereu atent și precaut.
Pavel nu ne spune că vom ajunge la un nivel spiritual în care ne putem uita la femei vulgare pe stradă fără riscul de a ne ispiti, ci ne spune să fugim de poftele tinereții… nu rămâne lângă ele că s-ar putea să-i placă firii. Pavel zice la final că și-a sfârșit alergarea nu șederea. Unii stau și sunt prinși de ispite alții aleargă și primesc cununa la final.
Solomon, care știa bine ce este ispita sexuală, ne spune că ochii nu se vor sătura niciodată de privit răul dacă-l pui în fața lor cum locuința morților nu se satură să-i primească pe cei care mor. Tot el spune că nu poți lua cărbuni aprinși fără să te arzi și nu poți merge prin foc fără să-ți pârlești tălpile, la fel e și cu păcatul curviei, nu poți cocheta cu el fără să nu te prinsă.
De aceea Biblia recomandă acest sport spiritual, alergatul, când nu mai fugi de păcate te prind. Fugi până la final. Tu fugi?