Trăim niște vremuri dezechilibrate în care acea mică cutiuță pe care o purtăm cu toții are prioritate și pare a fi stăpânul nostru. Când sună acea cutiuță numită telefon nu contează unde ești și cu cine ești “e obligatoriu” să răspunzi (un lucru de care mă lupt să scap și eu).
Răspundem la telefon sau ieșim afară pentru a o face când ne aflăm în Biserică, pentru că oricine are prioritate înaintea lui Dumnezeu.
Răspundem la telefon când soția sau copilul nostru vorbesc cu noi, pentru că oricine are prioritate înaintea lor.
Răspundem la telefon și dăm mesaje oricui ne scrie și când suntem la volan pentru că oricine are prioritate chiar față de viața noastră sau a altora pe care-i poți omorî când nu ești atent la volan.
Răspundem la telefon sau scriem mesaje când suntem la ore pentru că educația noastră nu are prioritate înaintea celui care ne întreabă din plictiseală: “Ce faci?”
Am îmblânzit lupi, urși, lei și alte fiare, dar nu putem îmblânzi fiara din noi care, în mod nechibzuit, folosește adesea telefonul.
Folosește telefonul cu măsură și nu-l pune deasupra oamenilor cu care te afli. Cum spunea Lev Tolstoi într-o nuvelă, cel mai important om din viața ta este cel cu care te afli și cu care vorbești chiar ACUM!