Când Cristos a înviat, Evangheliile ne spun că în mormântul Lui se aflau doi îngeri care erau îmbrăcați în alb și străluceau așa de tare că abia îi puteai privi, iar aceștia arătau ca doi tineri frumoși și curați. Pe de altă parte, când Isus a întâlnit un demonizat în Gadara, acesta era îmbrăcat în zdrențe, plin de tăieturi, cu fața schimonosită și strâmbată de demoni, dormea în cimitire și speria pe toată lumea de nu mai trecea nimeni pe acolo. Întrebarea mea este: “Ca și creștini, noi ce sărbătorim, noi ce reprezentăm, lumina sau întunericul, felul de purtare al lui Cristos sau al lumii, al îngerilor sau al dracilor?”
Ce bucuros și mândru se uită Diavolul la copiii noștri și la noi când îi vede îmbrăcați în draci sau în ceea ce dracii fac din oameni. El este distrugătorul, ucigașul, chinuitorul oamenilor, iar a sărbători distrugerile făcute de el este chiar inconștiență sau chiar călăuzire drăcească. Eu nu mi-aș putea costuma copilul în mort, în ucigaș, în vrăjitor, în drac când Cristos ne-a răscumpărat de aceste stăpâniri demonice.
De ce nu mai vede această generație implicațiile spirituale din tot ce se întâmplă? De ce merg la ghicitori, vrăjitori, la cei ce cheamă morții și apoi se așteaptă să fie sănătoși și să doarmă bine? De ce sărbătoresc morții, îi pupă, îi cheamă și se costumează în ei, iar apoi se așteaptă să aibă mințile întregi?
Eu aleg să nu atrag blestem și demonism asupra copiilor mei expunându-i la acest comportament demonic, ci vreau ca ai mei copii să fie binecuvântați. Aleg să pun Numele lui Dumnezeu peste ei și nu alt nume. Cum am mai spus și în anii trecuți o spun și anul acesta: “Nu puneți măști de draci chipurilor angelice ale copiilor noștri!”
Cu prețuire,
Toni Berbece