L-am văzut pe Diavolul deghizat, care le vorbea copiilor de grădiniță despre dreptul unor adulți de a se destrăbăla. Am înțeles că aici nu este lupta pentru “drepturile” cuiva, ci este lupta disperată a Diavolului de a perverti încă din pruncie fiii si fiicele oamenilor.
L-am văzut pe Diavolul deghizat, care îi acuza pe cei ce feresc societatea de boală fizică, depresie si sinucidere si-i numesc oameni ai urii. Diavolul aruncă vina urii pe părinți, preoți si profesori, oameni care jertfesc pentru creșterea curată a copiilor lor. L-am văzut pe Diavolul numind Biblia o carte a urii, în timp ce numește pornografia, vrăjitoria si alte demonisme ca fiind “emancipare”.
L-am văzut pe Diavolul deghizat, același drac dinainte de potopul lui Noe, care promite fericire în timp ce împinge o generație întreagă spre prăpastie, spre depresie, sterpiciune si moarte precoce. L-am văzut pe același Diavol care părăsea trupurile moarte ale unei generații distruse la potop încercând să mai posede și să mai corupă o generație pe care s-o împingă de data aceasta spre focul si Judecata finală.
L-am văzut pe Diavol arzând în flăcările Iadului, chinuit de o văpaie mare cum nu-si poate imagina omul, l-am văzut cerșind milă, nu era nici șef peste Iad si nu se mai putea ascunde in oameni, era . L-am văzut hulit, urât, batjocorit si blestemat de toți oamenii care ardeau in Iad împreuna cu el. L-am văzut pe Diavol mânios știind că mai are putină vreme si va fi zdrobit de Hristos pentru ultima dată si pentru totdeauna, printr-o singura suflare a gurii Lui de Dumnezeu!
Cu prețuire,
Toni Berbece