Sodoma si Gomora au avut parte de o pedeapsă fulger, nici nu au știut ce i-a lovit, focul căzut din cer le-a curmat repede viața, le-a fost șters repede numele de pe pământul celor vii si pe cât de necurat era acel loc pe atât de mult foc a căzut peste ei. Însă Profetul Ieremia ne vorbește despre pedepse pentru oameni mai vinovați decât cei din Sodoma și Gomora. Știți care oameni vor fi loviți mai aspru decât Sodoma și Gomora? Cei ce în fruntea destrăbălării lor pun Crucea lui Hristos, Cruce care îi cheamă la curăție si lepădarea de păcat, cei care umplu străzile de spurcăciune, deși la fiecare colț este câte o Biserică pe care ei o ignoră și care e Lumina lui Dumnezeu peste cugetele noastre. Peste poporul acela care îmbină spurcăciunea păcatului cu “sfințenia” va veni o pedeapsa cu mult mai aspră decât a venit peste acele cetăți stricate din vechime. Peste poporul acela care se destrăbălează sub lumina mustrătoare a Evangheliei va veni o pedeapsă cu mult mai mare, pentru că au Lumina, dar o batjocoresc.
Ieremia vorbește despre aurul Templului Sfânt înnegrit de foc si despre pietrele acestuia împrăștiate pe străzi, vorbește despre bogații Ierusalimului deveniți cerșetori, despre copiii nou născuți și care aveau limbile lipite de cerul gurii de foame, vorbește despre mame care își fierbeau pruncii ca să-i mănânce și despre preoți uciși, preoți de a căror nume nu s-a ținut cont, preoți uciși de un popor fără frică de Dumnezeu, venit peste ei ca o năpastă tocmai din cauza faptului că s-au lăudat public cu păcate scârboase si cu tot ce era mai rău.
Europa și lumea întreagă va cunoaște mânia lui Dumnezeu dacă nu se pocăiește. La doi pași de noi vedem acest tablou descris în Plângerile lui Ieremia capitolul 4, vedem Biserici arse, vedem mame care își plâng copiii sau care nu au să le dea lapte, vedem bogați sărăciți și preoți vânați de hoardele diavolului, deși nu sunt mai păcătoși decât restul lumii. Toate acestea sunt semnale de avertizare pentru lumea întreagă. Dacă nu ne pocăim va veni si peste noi o năpastă si mai mare, pentru că Dumnezeu nu doarme și nu se lasă batjocorit. Este vremea în care Cerul e sfidat din nou. Oare va mai trece un an fără ca Dumnezeu să nu răspundă? Oare cât mai rabdă Dumnezeu? Oare va mai tăcea? Sau in dragostea Lui pentru sfinți va vorbi, iar vorbirea Lui va fi ca un tunet ce va lovi pământul cu urgii?
Doamne ai milă!
Cu prețuire,
Toni Berbece