Mi-am judecat pastorul/preotul că nu-mi răspundea imediat la telefon și am crezut că este iresponsabil și dezinteresat până când am ajuns pastor și după ce am vorbit vreo două, trei ore cu o persoană, care avea o gravă problemă, am realizat că am pierdut multe apeluri. Pe multe dintre ele nu mi-a mai permis timpul să le reapelez, ci doar m-am uitat în sus și am spus: “Doamne, îndură-Te de fiecare!”
Mi-am judecat pastorul/preotul că nu mi-a zâmbit și nu s-a uitat lung în ochii mei când m-a salut rămânând cinci minute să mă întrebe de sănătate, ci a făcut-o “superficial”. Am crezut că nu are bun simț, că nu mă place, însă apoi când am văzut ce presiune poate crea fiecare slujbă, când am văzut că intri în fiecare slujbă ca un gladiator în arenă și că mintea ta e concentrată acolo mi-am dat seama de ce păstorul meu nu era atât de relaxat și de ce nu avea timp să zăbovească cu fiecare în parte minute bune când îi saluta.
Mi-am judecat pastorul/preotul gândindu-mă că e cel mai simplu “job” acela de pastor/preot, că ai timp să dormi mult și că slujirea înseamnă două slujbe pe săptămână, dar slujbele sunt cea mai simplă și plăcută parte a slujirii, mai apoi am văzut că la orice oră din zi și din noapte cineva are nevoie de tine, că un pastor/preot nu lucrează opt ore pe zi, ci douăzeci și patru din douăzeci și patru, șapte din șapte. Când cineva se îmbolnăvește subit sau are parte de un accident nu-i poți spune că ți-ai terminat programul, ci trebuie să fii la capătul patului său. Când cineva are nevoie de rugăciune, de mărturisire, de sfat, nu îi poți spune să te sune de luni până vineri între 10:00 și 18:00, ci trebuie să îți faci timp.
Așadar, nu vă mai judecați pastorii/preoții fără să-i înțelegeți și să vă puneți în pielea lor. Aceștia, pentru unii, sunt doar niște “coșuri de gunoi” în care își aruncă pâra față de alții, frustrările, păcatele mărturisite, grijile și nemulțumirile, uitând că și ei sunt oameni cu nevoi, cu griji, cu timp limitat și cu propriile probleme. Isus e unul singur, restul suntem slujitori unii altora, membre ale aceluiași trup, trebuie să ne prețuim și să ne iubim.
Cu prețuire,
Toni Berbece