Există o vorbă înțeleaptă care spune să nu distrugem toate statuile pentru că cei care vin după noi vor rămâne doar cu soclurile și nu vor avea ce să mai admire. Așa este. Nu trebuie să dăm cu parul în tot ce ne înconjoară și să distrugem tot ce merită apreciat, însă chestiunea cu moaștele nu e ceva ce reprezintă creștinismul Biblic. Există din păcate și un creștinism exploatator paralel cu Biblia. Trag nădejde că există încă mulți preoți care-L reprezint pe Cristos și care fac o treabă excepțională, însă trebuie atrasă atenția asupra lucrurilor care nu sunt bune.
Am mai discutat cu cineva despre moaște și îmi spunea că în Biblie există pasajul în care oasele lui Elisei au înviat un mort, care a fost scăpat accidental peste oasele acestuia, însă nu ni se spune apoi că evreii i-au luat oasele lui Elisei și le-au pus în racle frumos decorate și le-au împărțit prin Israel ca să le pupe evreii. Această practică ar fi fost idolatră și cei care ar fi făcut-o ar fi fost chiar vrednici de moarte.
De ce nu este bine să ne închinăm unor trupuri moarte?
1.Biblia nu doar într-un loc ne spune că este păcat să ne închinăm unei făpturi, unei imagini sau unui obiect, ci în foarte multe locuri. Dumnezeu nu vrea să se folosească de lucruri lispite de viață, ci vrea să se folosească de oameni care-L reprezintă pe Cristos și care pun Numele acestuia peste viețile celor care sunt în necazuri, în diferite nevoi. Cristos prin slujitorii Lui poate vindeca și astăzi, iar cel care este vindecat trebuie să știe că Fiul lui Dumnezeu, Cristos, a făcut-o și nu ce a mai rămas din trupului celui care a fost cândva un om.
În Exod 20:23 scrie așa: ”Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături de Mine, să nu vă faceți alți dumnezei.” Dumnezeu nu acceptă ca slava Lui și puterea Lui să fie atribuite unei alte făpturi sau unui alt dumnezeu creat de om. Oamenii care astăzi sunt considerate moaște nu și-au exprimat intenția de a primi închinare, ci pur și simplu pentru că trupurile nu le-au putrezit în întregime sunt folosite pentru această practică nebiblică. Dumnezeu nu vrea să punem nimic alături de El, așa cum au oamenii obiceiul. Moaștele nu-L dau pe Dumnezeu la o parte, însă sunt adăugate, sunt puse alături de Dumnezeu și sunt numite făcătoare de minuni de aceea oamenii se închină lor și le pupă.
Există multe mărturii în istorie că trupurile sfinților care erau arse pe rug de multe ori miroseau a nard, a mir poate ca un semn că trupurile lor arse erau o jertfă de bun miros înaintea lui Dumnezeu care i-a primit în Ceruri, însă asta nu înseamnă să ne închinăm la cenușa lor pentru că miroase frumos.
2.Nu există alt mijlocitor în afară de Cristos. Așa cum am menționat mai sus, Biblia spune: Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul (Ioan 14:13). Cristos este Cel care face și astăzi minuni și El este singurul căruia creștinul trebuie să I se închine, El nu are nevoie de cârje sau de ajutoare din parte unor morți ca să înfăptuiască minuni.
Oamenii se închină la morți pentru că cei vii nu mai stau la dispoziția lui Dumnezeu ca să-i umple de putere ca în Matei 10:1, când Cristos i-a chemat pe cei 12 și le-a dat putere asupra oricărei boli și asupra oricărui duh. Cei vii prin care Cristos face minuni vor condamna întotdeauna închinarea la oamnei la fel cum a făcut Pavel când și-a rupt hainele pentru că cei din Listra i se închinau (Fapte 14:14).
La sinodul de la Elvira din anul 305 d.Hr. chiar s-a dat un decret pentru a nu-i încuraja pe credincioși să se arunce cu capul înainte în moartea de martir, pentru că erau mulți care din dorința de a fi venerați sau de a avea parte de o moarte apreciată de alții se expuneau celor care căutau să-i omoare pentru că se declarau creștini. Așadar, Biserica a încercat să împiedice închinarea la oameni, însă din păcate acest lucru s-a pierdut. Cei care au încercat să-i împiedice s-au împuținat.
Cristos nu ar râde de oamenii care fac cozi interminabile pe un frig și pe o ploaie grele de îndurat, ci cu siguranță ar avea aceeași atitudine și același sentiment descris de Matei: ”Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor” (Matei 9:36). Cristos este Păstorul care așteaptă rugăciunile noastre pentru a se îndura de noi. Și de nu vom găsi un răspuns în această viață la problemele noastre cu siguranță ne asigură fiecăruia o viață mai bună dincolo.
Printre cei care stau la cozi sunt oamnei disperați, oameni bolnavi de cancer, oameni dependenți de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, oameni posedați de demoni, oameni care vor să își recâștige partenerul de viață sau copii, oameni cu datorii financiare care nu mai scapă de necazuri și lista poate continua. Pentru toți aceștia Cristos este răspunsul. Frumos este exemplul unui om care a murit în urma unei suferințe: ”Să nu spuneți despre mine că mor un om bolnav, sunt cel mai sănătos, sufletul mi-a fost vindecat de mult și mor cu zămbetul pe buze și cu pace în inimă și abia aștept să-L întâlnesc pe Cel care mi-a fost și-mi este Prieten și Salvator.”
Cu mult drag și prețuire,
Toni Berbece