Am văzut mai multe poze din Skopje, Macedonia, cu oameni care au adus în semn de protest în fața la City Hall pantofii rudelor plecate în străinătate pentru un trai mai bun.
Românii au simțit imediat durerea macedonenilor. Noi ar trebui să facem munți în fiecare oraș cu pantofii celor plecați în străinătate, am umple toate văile din țară cu hainele și lucrurile dragi lăsate acasă, lucruri după care poate că nu se vor mai întoarce niciodată. Am face un zid care să înconjoare România din cărămizile caselor lor abandonate.
Dacă ar fi să punem pe hârtie mesajele și convorbirile lor cu cei dragi din România am umple toate Bibliotecile din țară. Ar da pe afară Dunărea dacă am putea turna în ea toate lacrimile de dor care au curs pe obrazul nostru și al lor.
Ei de 29 de ani țin economic țara aceasta în picioare prin miliardele de euro și de dolari pe care le trimit, ei încă visează la “acasă”, ei încă investesc în țara aceasta cumpărând case și mobilându-le cu produse cumpărate de aici. Ei cară ca furnicile spre țara aceasta tot felul de bunătăți, pentru că România e încă “acasă”. Asta ne spune că au plecat nu pentru că nu iubesc România, ci pentru că au fost nevoiți.
Mă rog mult ca exodul acesta să înceteze. Să nu mai fim a doua țară după Siria care să umple lumea cu “refugiați”. Să nu mai fugim în afară când vrem bani de o casă, de o mașină sau de o nuntă. Să putem câștiga și aici la noi cum se câștigă afară.
Doamne binecuvintează România!