Când ești copil de Dumnezeu dăruiești în mod natural, te gândești la vecina/vecinul de lângă tine și-i bați la ușă așteptând-o/așteptându-l în prag cu o pâine caldă, cu o prăjitură sau cu o sticlă de lapte așa, natural, doar că știi că are nevoie. Nu ți s-a părut că ai făcut ceva special că tu asta faci mereu, ajuți pe toată lumea fără a aștepta ceva în schimb pentru că asta e natura ta. Tu nu-i suni doar pe cei care te sună și nu-i ajuți doar pe cei care ți-au întors favorul sau care ar putea să o facă, tu suni pe oricine simți că e nevoie pentru a încuraja și ajuți văduva și orfanul, care poate n-ar putea niciodată să-ți dea ceva în schimb.
Tu nu prea/curvești, nu te îmbeți, nu fumezi, nu te droghezi, nu joci jocuri de noroc, nu minți, nu înșeli, nu bârfești și nu furi pentru că nu e în natura ta, nu pentru că ți s-a interzis de la Biserică. Pentru tine lucrurile acestea sunt contrare naturii tale, sunt o scârbă pentru tine și a le face ar însemna să te murdărești. Deci nu e o corvoadă să nu faci păcate, ci o cinste și o onoare să trăiești în neprihănire. A fi sfânt nu-i o chinuială, nu poftești mereu la gardul lumii, ci nici nu-ți vine să te uiți peste gard, pentru că ar fi sub demnitatea ta. Hermina preferă să moară decât să-și murdărească blana, ea când e urmărită de prădător preferă să fie prinsă decât să intre în noroi, iar porcul nu se simte bine dacă nu-și murdărește troaca din care mănâncă. Așa e și cu creștinul, e ca hermina.
Pentru tine e natural să ierți, să dăruiești, să te rogi, să citești din Biblie, e natural să fii batjocorit pentru credința ta, e natural să rupi din pâinea ta pentru oricine îți spune Hristos să o faci, e natural să rupi din timpul tău pentru a ridica un om căzut, e natural să fii ca Hristos, pentru că Hristos e în tine. De aceea vei fi printre aceștia: “Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:34-36).
Cu prețuire,
Toni Berbece