Când îți iubești mai mult telefonul, mașina, cariera, banii, televizorul, netflixul, jocurile video decât părtășia cu soția, cu copiii, cu Dumnezeu și cu cei pe care Dumnezeu i-a pus în viața ta, asta înseamnă că iubești și investești în lucrurile care într-o zi vor fi cenușă și nu în lucrurile care sunt veșnice, anume sufletele celor de lângă tine. Punem mai mult preț pe ceea ce e trecător decât pe veșnicie și de aici o sumedenie de probleme și suferințe pentru noi și pentru alții.
Există riscul de a ne îndrăgosti de cenușă în defavoarea sufletului, David a privit într-o zi pe geam la cenușă, inima i s-a lipit de ceea ce e trecător și a dat legământul cu femeia lui și cu Dumnezeu pe plăcerea produsă de cenușă. Mai mult de atât a ucis pentru o mână de cenușă, riscând chiar să-și piardă mântuirea și aducând blestem peste casa lui. Spuneam ieri în predică faptul că un om duhovnicesc își iubește soția “inside-out” punând preț mai întâi pe ce este veșnic, iar astfel trupul devine frumos și plăcut. Nimeni nu va fi ispitit de cenușă dacă stă în părtășie cu veșnicia și gustă din mireasma ei.
Profetul Isaia ne avertizează când ne spune că “ne hrănim cu cenușă” (Isaia 44:20), da, există riscul de a ne hrăni cu lucrurile pământești care ard uitând de părtășia cu Cel care este veșnic și care ne va ridica din cenușă în acea zi când totul va arde. Așadar, nu mai iubiți și nu vă mai hrăniți cu cenușă, slujiți-vă de cenușă, dar nu vă legați inima de ea, ci legați-vă inima de ce este veșnic, de Dumnezeu și apoi investiți iubire în sufletele nemuritoare ale celor de lângă voi. Nimeni nu va intra în cer cu vila aceia cu șapte camere și patru băi, nici cu Mercedesul sau BMW-ul, nici cu plasa cu bani, nici cu aur și diamante după el, ci va intra de mână cu cei pe care Dumnezeu i-a dăruit.
Cu prețuire,
Toni Berbece