Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine… (2 Timotei 3:1-2)
Am cunoscut o familie a cărei experiență de viață mă face să ridic ochii spre cer și să spun: ”Doamne nu am nici un motiv să mă vait!” Astăzi oamenii se iubesc tot mai mult pe ei și de aici o sumedenie de păcate, avorturi, crime, curvii, satisfacerea unor pofte sexuale care fac rău societății distrugând orice echilibru, răpirea de copiii normali și sănătoși din familii normale și bune pentru a fi dați unor ”cupluri” incapabile să-și facă proprii copii și tot așa.
Mai jos aș vrea să vă prezint scurta biografie a vieții familiei Mihail pe care Andy mi-a trimis-o la rugămințile mele:
”În 2001 am avut transplantul de plămâni la Viena, deși nimeni nu îmi dădea nicio șansă.
În 2004 am cunoscut-o pe Simona și în 2005 ne-am casatorit.
A inceput lucrarea Biserica Generației la care ai fost parte.
In 2007 am avut accidentul, la care la fel, nu mi se dădeau șanse.
In 2008 am făcut operația la picior, proteză de sold.
In 2010 Cristina ne-a părăsit (sora Simonei a plecat la Domnul la 18 ani).
In 2013 s-a născut Albert, cu 900 de grame, doctorii ne-au spus că nu va supraviețui, sau va fi orb, surd etc.
După multă luptă, Albert e ok acum, dar mai avem de luptat pentru el încă mult, a avut si are oxigen acasa etc. Urmează câteva operații delicate pentru el, probabil spre sfârșitul anului sau la anul.
Acum, in 2016 Simona a rămas însarcinată din nou, ne-am dorit mult copilul, dar pe 15 iunie a sângerat masiv si era să o pierdem. Au extras copilul, pe Damian, avea numai 520 de grame.
Damian a supravietuit 2 zile, cât să poata fi binecuvantat și să apuc să îl declar, ca sa îl putem lua de la spital. L-am înmormantat miercuri la cimitirul Otopeni…
Îl simt în inimă aproape… mi-e dor de el…”
Ce ai putea să spui în fața unei vieți atât de încercate?
Știți că în fiecare an al vieții unui pom acesta se îgroașă cu încă un inel, în anii secetoși inelele formate sunt din lemn tare, în anii ploioși inelele sunt moi și apoase. Ceea ce dă forță unui pom nu sunt inelele formate în anii ploiești, de belșug, ci cele formate în anii secetoși, acestea îi dau tărie în fața furtunilor și a vânturilor puternice. Așa este și omul. Ceea ce ne întărește sunt de fapt încercările noastre.
Cum a spus și Thomas A. Kempis: ”Mai mulți sunt cei care se pierd în binecuvântare decât în necaz.”
Ce m-a impresionat foarte mult la Andy și la Simona Mihail este faptul amândoi au rămas neclintiți aproape de Domnul în toate încercările prin care au trecut. Albert este un miracol și ei și-ar fi dorit încă un miracol și în cazul lui Damian, chiar dacă supraviețuirea lui ar fi însemnat luni întregi de spitalizare împreună cu unul din părinți și apoi o luptă incredibilă pentru ca acel copilaș să recupereze tot ce a pierdut prin ieșirea mai devreme din pântecul mamei.
În timp ce în România și în lumea aceasta se omoară copii în pântecul mamei lor fără nici un stres și fără nici o mustrare de conștiință, undeva o familie lupta în rugăciune pentru copilașul ei de 520 de grame. Iar când acest copilaș a plecat la Domnul părinții au spus că deja le este dor de el.
Când m-am dus să mă rog pentru Damian și să-i dau binecuvântarea, părinții au spus apăsat doctorilor că nu au venit ca să-și ia la revedere de la el, ei să facă tot posibilul să-l țină în viață pentru că vor acest copilaș. M-a impresionat tăria lor. M-am hrănit cu ea.
Soția mea a surprins într-un spital o discuție între două surori în care una se lăuda că are cu trei avorturi mai multe și ambele aveau undeva peste 50 de fiecare, într-o viață de peste 50 de ani. Asta ar însemna cel puțin 2 pe an. Soția mă întreba cum de este posibil ca un om să facă așa ceva. Nu e greu, îl faci pe primul, apoi pe al doilea și pe al treilea și cu fiecare copil scos mai scoți o parte din chipul lui Dumnezeu care este în tine, mai scoți un ciob din oglinda coștiinței sparte și în locul acestei oglinzi, în care ar fi trebuit să-ți vezi chipul schimonosit de păcat, ai pus o poză cu un chip frumos care te minte mereu.
Aș vrea ca această familie să ne inspire. Să luăm de la ea credincioșia față de Dumnezeu pe care o afișează în orice încercare. Ei tot la Dumnezeu aleargă și bine fac. Dacă nu ar fi fost El în toate încercările lor ei înșiși o pot spune că nu ar fi fost de mult istorie. Andy a supraviețuit miraculos cel puțin de două ori. Mor atâtea mame când dau naștere la copii, iar pe Simona Dumnezeu a ținut-o în viață. Dumnezeu are un plan cu ei, iar acesta este de a ne face pe noi să fim mulțumitori și credincioși Lui.
Îi puteți căuta pe Andy și Simona Mihail pe Facebook și îi puteți ajuta. Au trecut prin cheltuieli de înmormântare a bebelușului și acum urmează alte cheltuieli cu operațiile lui Albert. Ajutați-i pe acești eroi și Dumnezeu vă va răsplăti.
Cu drag și prețuire,
Toni Berbece.