1. Dacă mori fără lumânare nu ai lumină în viața de dincolo.
Știm cu toții că imediat cum moare cineva i se aprinde o lumânare la căpătâi. Mulți când află că cineva a murit întreaba cu disperare: ”I-a aprins cineva o lumânare?” De ce acest obicei? Pentru că lumea are impresia că dacă nu i se aprinde o lumină nu vede drumul spre Dumnezeu în lumea de apoi, însă Biblia ne învață că singura lumină după ce noi murim este Isus Cristos. Isus a zis: ”Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Așadar singura Lumină pe care trebuie să o avem înainte de a muri este Isus Cristos în viețile noastre. Această Lumină ne va aștepta când acești ochi de carne se vor închide definitiv.
2. Dacă nu dai de pomană, mortul nu are ce mânca în lumea de dincolo.
Este bine să dai o masă, sau două, sau trei pentru cei care conduc pe ultimul drum pe răposat, însă a face legătură între acea masă și viața de dincolo a defunctului este o aberație. Cine moare încheie definitiv socoteala cu viața aceasta și nu mai depinde de nimeni de pe pământ. Ar fi vai și amar dacă mortul ar trebui să mănânce în viața de apoi ceea ce dăruiesc rudele lui încă în viață. Ar fi mare foamete și în lumea de apoi, însă acolo totul depinde de locul în care ai investit cât timp ai fost în viață. Ai crezut în Cristos și l-ai urmat, atunci cu El vei petrece veșnicia. Iar El este ”proprietarul” Cerului.
3. Dacă scrii Isus cu un singur ”i” scrii de fapt măgar.
Aceasta este o mare minciună inventată de niște rău voitori pentru oameni cu o pregătire extrem de precară sau prost informați, pentru a-i băga pe creștinii evanghelici în tagma unor eretici și blasfemiatori. În limba ebraică există patru cuvinte pentru măgar: hamor, ayir, athon și arod, iar în greacă: hupozugion, onarion, onos și polos. În nici o altă limbă nu există ca Isus să însemne măgar. În greacă avem Iesous din ebraicul Yeshua, latinii au tradus numele în Iesus, mai târziu francezi în Jesus, la fel și englezii, maghiarii în Iezus, spaniolii în Jesu, italienii în Gesu, iar musulmanii și hinduși în Isah. Românii ortodoxi au considerat că a doua literă din cuvântul Isus în limba greacă este i și au tradus Iisus. Că scriem Iisus, că scriem Iesus, Isus sau Jesus, la aceeași persoană ne referim și nu putem să spunem că dacă unul a scos un i sau pe al doilea ”i” l-a transformat în ”e” sau că a pus ”J” în loc de ”i” a greșit și nu este creștin. Important este să-l purtăm în viețile noastre și să fim ca El. În cer vor fi creștini care au scris și cu doi de ii și cu un i și cu j și cu g.
4. Dacă citești Biblia păcătuiești pentru că riști să o interpretezi greșit.
Biblia, care a fost scrisă pe o perioadă de aproximativ 1400 de ani de aproximativ 40 de scriitori, a fost insuflată de Duhul Sfânt cu scopul de a lăsa o carte de căpătâi pentru toți credincioșii, indiferent că sunt doctori în litere sau simpli muncitori. Autorul ei este prezent și asupra minții celui care are 16 clase și asupra celui care are 4. Cine își dorește să o înțeleagă va fi ajutat. Însă ce este clar este faptul că nu poți fi creștin dacă nu citești Biblia cum nu poți fi doctor dacă nu citești cărți de medicină. În credința creștină nu se merge pe ce moștenești de la părinți prin naștere pentru că omul nu are capacitatea de a transmite genetic ”harduri” cu informații. Orice om își însușește credința. Biblia ne spune că aceasta vine prin auzirea Cuvântului. Și dacă nu îl auzi citit atunci cum să ai credință, sau ai una incipientă care se pierde dacă nu este înrădăcinată în Biblie. Mi-aș dori o Românie în care oamenii să citească Biblia în metrou sau RATB fără să se rușineze.
5. Semnul crucii este în sine o rugăciune.
Văd pe mulți care fac semnul crucii și cred că au înălțat spre Dumnezeu o rugăcine în timp ce ei vorbesc cu cineva sau se uită pe telefon. Rugăciunea nu este un salut gen ”Bună” sau ”Ceau”. Semnul crucii nu are în sine vreo putere sau un anumit număr de rugăciuni pe care Dumnezeu le primește în mod automat. Rugăciunea înseamnă să vorbești cu Dumnezeu așa cum vorbești cu mama, tata, soția, soțul sau cu orice altă persoană. Rugăciunea trebuie să fie simplă și sinceră. Văd oameni care vorbesc într-un fel dar care atunci când încep să se roage încearcă să vorbească ca niște academicieni de parcă Dumnezeu nu-i cunoaște și nu le știe numărul de cuvinte din dotare.
6. Sfinții ne pot ajuta dacă ne rugăm la ei.
Biblia spune clar că există un singur mijlocitor între om și Dumnezeu iar acela este Isus Cristos (1 Timotei 2:5). Sfinții ne mai pot ajuta într-un singur fel, prin faputl că ne-au lăsat o pildă de purtare. Tot Biblia ne spune că având un nor atât de mare de martori care ne sunt exemple să alergăm cu stăruință ca și ei și, atenție, să privim țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus (Evrei 12:1-2). Deci tot la Cristos trebuie să privim ca la Desăvârșirea noastră, El este singurul care a fost perfect, sfinții ne pot motiva prin felul în care au trăit însă modelul nostru rămâne Cristos.
7. Fecioara Maria este tot una cu Cristos.
Da, fecioara Maria a fost o sfântă, o femeie pe care Dumnezeu Tatăl a găsit-o vrednică să poarte în ea salvarea omenirii. Responsabilitatea ei a fost colosală. L-a învățat să mănânce, să vorbească, să se roage, să citească pe cel care este Dumnezeu, pe Cel care mai apoi a plătit prin moarte prețul păcatului fiecăruia, însă nicăieri nu ni se spune că această femeie merită aceeași slavă ca și Cristos. Nicăieri nu ni se spune că trebuie să ne rugăm ei. Cristos spune clar că slava Lui nu o împarte cu nimeni, iar în Filipeni spune următoarele: ”De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele Lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri de pe pământ și de supt pământ” (Filipeni 2:9-10). Ce înțeleg eu de aici este că singurul Nume care va îngenunchea orice forță vizibilă sau invizibilă, că vrea sau că nu vrea, este Numele lui Cristos.
8. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt persone inegale ca și statut, autoritate și putere.
Aud adesea că dacă te rogi Duhului Sfânt este greșit, că Tatăl este mai puternic ca Fiul de parcă între Ei ar fi concurență și de parcă Ei s-ar supune legilor inegalității și competiției ca și noi oamenii. Ei sunt una din veșnicie. Ei nu au ”fani” diferiți iar fiecare este cu membrii lui. Oamenii tot inventează tabere și au spiritul ăsta de partidă în sânge. Dacă pui doi oameni într-o încăpere pentru câțiva ani buni vei găsi acolo, două biserici, două partide politice, două ideolgii diferite, două feluri de a trăi și tot așa. Dumnezeu este unul în trei persone. Că te rogi Tatălui, Fiului sau Duhul Sfânt rugăciunea ta va ajunge în același loc. Important este să te rogi.
Cu drag și prețuire,
Toni Berbece