Skip to main content

Încurcate sunt căile Diavolului…

O doamnă l-a lăsat pe primul bărbat că era rău, a plecat de acasă cu fetița lor la un alt bărbat, care o voia pe ea, dar nu și copilul, așa că a dus copilul la orfelinat. A mai făcut un copilaș și după o vreme a plecat și de la al doilea bărbat că nici acesta nu era bun și s-a întors la primul, însă primul își voia soția si fetița, dar nu voia copilul făcut cu celălat bărbat. Așa că femeia aceasta disperată și-a luat ambii copii și a renunțat la amândoi bărbați. Diavolul ne bagă mereu în cap că a trăi frumos și curat e plictisitor și că ai fi nefericit, însă doar cine n-a gustat încă ofertele Diavolului nu știe cât de parșiv este.

Am privit cu durere în suflet la filmulețul cu bătăia din familia Prodan, nu e deloc de râs sau de arătat cu degetul, pentru că aici duce păcatul, infidelitatea, neiertarea, amărăciunea, frustrarea și nu în ultimul rând căile încurcate ale Diavolului. Dacă cineva crede că ale Domnului căi sunt încurcate vă spun că așa cum le poate încurca păcatul si Diavolul nu le poate încurca nimeni. De ce au oamenii nevoie de Dumnezeu? Pentru că doar El poate da pace și o nouă șansă când ne facem viețile terci.

Suntem ca niște copii care ne legăm șireturile atât de înnodat și atât de strâns încât nimeni nu ne mai poate dezlega povara de pe grumaz, fără Hristos suntem condamnați nu doar la Iad, ci să alergăm o viață cu poverile incredibil de dureroase legate de inima sângerândă. Cineva m-a visat că mă rugam pentru doamna Ana Maria Prodan si mi-a zis asta. Eu mă rog pentru ea, pentru domnul “Reghe” cât și pentru orice suflet apăsat, pentru că am văzut cum Hristos aduce pace și eliberează, când noi nu mai putem să ne scoatem din minte și din viață depresia, gândurile obsedante, răutatea unui om, când nu mai scăpăm de consecințele faptelor noastre, este cineva care se ridică în furtuna vieții și strigă cu autoritate: “Taci, fără gură!”

Hristos doarme la căpătâiul corabiei noastre până când ne hotărâm “să-L trezim” și să strigam la El: “Doamne, nu vezi că pierim?” El vede, dar nu intervine peste deciziile noastre, trebuie ca noi să fim gata să-i încredințăm cârma vieții și să Îi spunem: “Condu tu pentru mine, Isus!” Ești gata să mergi după El, pentru că El ne-a spus așa: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară (Matei 11:28-30).” Alege-L pe Hristos!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

M-am oprit în dreptul unui salon de “masaj thailandez”…

Împreuna cu soția eram în trecere prin Verona si căutam o cafenea bună pentru puțină energie înainte de un drum foarte lung spre casă, am zărit o cafenea, iar soția a intrat înăuntru pentru a cere la pachet două cappuccino, iar eu am rămas afară pentru a mai admira arhitectura clădirilor, când deodată am zărit în dreapta intrarea într-un salon de masaj thailandez. La intrare erau la o masă patru doamne, iar una dintre ele care era mai in vârsta (bănuiesc că “patroana” lor) a început să vorbească despre mine în italiană, am înțeles că vorbește despre faptul că sunt blond și că i-ar plăcea să intru la ele, apoi a adăugat alte spurcăciuni, iar cele trei mai tinere râdeau in hohote.

M-am întors spre ele și le-am spus zâmbind: “Dumnezeu vă iubește!”, atunci parcă le-am lovit cu ceva direct în ochi, le-am spus că sunt pastor și că am un mesaj pentru ele, anume că Hristos le iubește mult. Le-am zis că am înțeles tot ce au zis și că cu toate că fac ce fac Hristos le poate ierta si le poate da o viață nouă, le-am spus că e important să se roage în fiecare zi ca Dumnezeu să le ierte. Le-am zis că trupul acesta de carne va muri, că se va duce în pământ, că e foarte trecător, dar că sufletul e veșnic și că se va duce la Judecată înaintea Creatorului.

Erau șocate de ce aud, iar celei mai în vârstă i s-au umezit ochii și i s-au spart vasele de sânge de la ochi astfel încât avea ochii roși, am rămas șocat de cât de roșii i s-au făcut ochii, cred că a apucat-o groaza de Dumnezeu că tremura și mi-a arătat că are carnea zbârlită, se vedea că este șocată de faptul că a spus acele cuvinte spurcate față de un slujitor al lui Dumnezeu. I-am zis că Hristos o iartă și că o vrea pentru el. Le-am binecuvântat și apoi am plecat la mașină, iar când am trecut pe lângă ele ne-au făcut cu mâna și ne-au zâmbit.

Am rămas cu acest gust plăcut că Dumnezeu iubește si prostituatele și le vrea curățite si iertare prin sângele Fiului Sau. Am rămas cu acest gust plăcut, că oricât de mult te-ai destrăbăla tot mai rămâne în tine o fărâmă de conștiință care să tresalte când aude de Hristos, că tot ce ai distrus cu Diavolul o viață poate fi refăcut de Hristos într-o clipă doar dacă vrei. Continui să mă rog pentru cele patru femei cărora le-am vorbit de Hristosul meu iubit și vreau să le întâlnesc si pe ele în Rai. Oricine are loc la picioarele lui Hristos, doar cu pocăință și lepădarea păcatelor!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

De ce îngăduie Dumnezeu razboaiele…

Mă plimbam prin Paris și deodată îmi sar in ochi doi adolescenți care se giugiuleau, în fața la alte zeci de adolescenți, amândoi cu “volan pe stânga”, dacă mă înțelegeți, erau ca ștecherul cu ștecherul, ca priza cu priza, ca piulița cu piulița, ca să mă înțelegeți si mai bine. Văzându-i mi-au ieșit pe gură cuvintele acestea: “Un război le-ar fi dat resetare din fabrică!” Mă gândeam de ce a îngăduit Dumnezeu războaiele de-a lungul timpului? Tocmai pentru o resetare a minții omului, care se strică de la atâta bine si de la atâta liniște. Exact păcatele So-do-mei le vedem și astăzi si uitați ce a stat la baza stricăciunii lor morale: “Iată care a fost nelegiuirea surorii tale So-do-ma: era îngâmfată, trăia în belșug și într-o liniște nepăsătoare, ea și fiicele ei, și nu sprijinea mâna celui nenorocit și celui lipsit (Ezechel 16:49). Oamenii se strică de la prea mult bine în loc să fie recunoscători si cu teamă sfânta de Dumnezeu, iată ce fac.

Am primit de la o tânăra o poza cu “rujuri pentru bărbați”, păi într-un război îți mai cauți rujul în poșetuță? Mai ai chef de colanți si de păr vopsit pe bigudiuri, mai ai chef de peruci si de fustițe? Când cad bombele lângă tine să vezi ce îți găsești bărbăția uitată pe undeva prin creier. Mai era un președinte vecin cu noi care dansa gol pușcă intr-un videoclip si care susținea destrăbălarea cum dicta tătucul din America, însă de când e război pe la el omul are așa o mimă serioasă și se îmbracă numai în cachi. A uitat să “apere” drepturile “rujaților”, acum își apăra patria si familia de atacurile barbare.

Nu cred dacă Dumnezeu vrea să mai dea o resetare a lumii pentru o continuitate a ei, cred că tăcerea Lui actuală este de fapt liniștea dinaintea furtunii. Acum sunt în alt oraș al Franței si sunt deja sătul si scârbit de destrăbălarea pe care o văd. De aceea cred că trebuie să ne pregătim de un ultim “cutremur” care va zgudui lumea în așa fel încât sufletele vor ajunge direct la Judecată înaintea lui Dumnezeu. In timp ce lumea grăbește apariția Antichristului, Biserica grăbește apariția lui Hristos. De aceea pentru noi e mare bucurie, iar pentru ei mare jale! Tu pe cine aștepți?

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece