Eram pe o baltă la pescuit când din senin a început o discuție despre credință cu paznicul bălții. Pe unul dintre noi îl durea capul, iar paznicul ne-a zis că trece cu țuică. Noi i-am spus că nu bem iar el “s-a prins” că suntem creștini din aceia serioși. La care ne spune pe un ton foarte grav: “Așa-i că-i vai dacă vă despocăiți?” Am rămas uimiți cu toții de cât de serioasă știa că este pocăința acest om care se vedea că e era un pic amețit de alcool. Oare mai știu creștinii de azi cât de bine trebuie păstrată pocăința și că Diavolul abia așteaptă un pas gresit?

Aud de familii care divorțează din nimic, de la o ceartă, de la “neptrivire de caracter”, de la părerile mamei sau ale tatălui, de la bani sau de la planuri diferite. Păi, pe vremea copilăriei mele nu auzeai în comunitățile de creștini de familii divorțate, azi în multe comunități sunt mai multe femei abandonate decât cele tinere si necăsătorite. Oare nu sunt vremurile acelea din urma în care dragostea celor mai mulți se va răci, cum zicea Hristos?

Aud de tineri de prin biserici căzuți în beții, în patimi sexuale, în droguri și jocuri de noroc. De ce? Pentru că poate nu văd o credința autentică în jurul lor sau poate că li se pare pocăința a fi o joacă din care poți ieși oricând, dar Hristos spune că Diavolul caută pe cine să înghită. Deci el e cu ochii pe noi mai mult decât pe lumea care e deja a lui. Am văzut din păcate mulți oameni înghițiți de acest Diavol despre care a vorbit Hristos atât de serios, iar aceștia nu arătau deloc bine.

Solutia este cum zicea Pavel: “Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voinţa, și înfăptuirea” (Filipeni 2:12-13).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când am simțit că la poarta minții bate depresia, panica, anxietatea, descurajarea, frica și alți dușmani, am pus genunchii jos și am simțit cum îngerii Tatălui Ceresc tăbărăsc în jurul meu pentru a fugări cu săbii de foc duhurile negre ale morții. Am înțeles că genunchii sunt refugiu pentru o minte sănătoasă și nu plasa de medicamente sau salonul unui spital. Am înțeles că cu cât îți pleci genunchii mai des cu atât ești mai sănătos mintal. Într-o lume a nebuniei, genunchii plecați cu smerenie înaintea lui Dumnezeu sunt medicament pentru o minte sănătoasă.

Când am simțit că boala vrea să sfârtece sănătatea mea, când am simțit că molima care bântuie în jurul meu vrea și plămânii mei, vrea și vlaga respirației mele, vrea și vlaga mușchilor mei, atunci am plecat genunchii, acolo am primit “perfuzia” pe care oamenii n-au putut să mi-o dea. Un fir roșu care nu se poate vedea decât prin credință este conectat la rănile Lui atunci când plec genunchii, pentru că Hristos mi-a promis că prin rănile Lui sunt tămăduit, că prin sângele Lui sunt răscumpărat chiar și din boală.

Când am simțit că păcatul vrea să spargă vasul prețios al inimii mele și să împrăștie în mlaștina Diavolului untdelemnul prețios de peste mine, am pus genunchii jos. Acolo am primit scut și platoșă, coif și sabie, încălțăminte și brâu puternic. Toate pentru a-mi birui dușmanii nevăzuți, care caută să mă înghită.

Am descoperit că genunchii plecați cu reverență înaintea Tatălui sunt medicament, putere și pace. “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi” (Iacov 4:7).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Un “sociolog mioritic” a comparat talibanul ucigaș cu creștinul conservator de pe la noi. Iată de ce nu-i puteți asemui:

1. Nu puteți compara creștinismul conservator cu talibanismul, talibanii ucid chiar acum pe toți afganii care au Bibliile instalate pe telefon. Noi creștinii, chiar si foarte conservatori, suntem foarte toleranți, inclusiv cu cărțile contra creștinismului. Noi nu combatem cu violență informațiile contra creștinismului, nici măcar cărțile de vrăjitorie nu sunt combătute cu niciun fel de violență. Razboaiele noastre sunt purtate pe genunchi, in rugăciune si prin proclamarea Adevărului. Așa am cucerit noi culturi degradate, societăți demonice si popoare aflate in ghearele nedreptății.
2. Nu puteți compara creștinismul conservator cu talibanismul, chiar dacă și talibanii sunt contra avortului ca și noi, cu toate acestea noi nu ucidem cu pietre femeile care fac avort, nici pe doctorii care fac avorturi nu-i vânam pentru a-i arde pe rug, ci noi creștinii prezentăm adevărul și puritatea, însă ca și Dumnezeul nostru, oferim oamenilor libertatea de alegere. Fiecare va da socoteala pentru faptele lui. Talibanii sunt ca un “dumnezeu crud pe pământ”, însă Dumnezeul nostru lasă omului o vreme de har si de pocăință, iar la Judecată vine “nota de plată”.
3. Nu puteți compara creștinismul conservator cu talibanismul. La noi femeia este liberă, la ei e un sclav, la noi femeia este cinstită și iubită cum și-a iubit Hristos Biserica și s-a dat pe Sine pentru ea, la ei femeia e călcată în picioare si n-are niciun drept; la noi femeia este liberă sa-și aleagă destinul, la ei femeia nu este mai presus de animalul de povară, de care ei se folosesc pentru servicii. Apoi, talibanii aruncă de pe clădiri “desfrânații sexuali”, în timp ce la noi fac parade, iar creștinii nu fac decât să se roage cu foc pentru sufletele lor.
4. Țările creștine trebuie sa-i fie foarte recunoscătoare creștinismului tocmai pentru că ne-a ferit până astăzi de talibanism. Cred că era imperios necesar să știți faptul că tocmai acest creștinism conservator, blamat de unii, a adus progres, libertate și în același timp sănătate morală. Creștinismul este singura cultură care îmbină progresul cu moralitatea, restul sunt lipsite de dumnezeire.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece