Am strâns gunoaie cu ochii noștri și ne-am așteptat să vedem Cerul. Am înghesuit înaintea ochilor nesătui tot felul de imagini de nimic sau stricate, n-am pus niciun frâu privirii ca Iov care a zis: “Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1). Ne-am văzut liberi să privim în “occident”, am scăpat de la două posturi de televiziune și de două ore de emisie pe zi și am dat în internet nelimitat, ne-am așezat și copiii în fața ecranelor și “i-am tâmpit” de nici nu mai mănâncă săracii dacă n-au telefoanele, care să le dea “doza” de “drog” pentru creierele lor fragile. Nici când am văzut cât rău ne fac ecranele nu ne-am oprit. Ne-am lăsat “creierele” prăjite, nu mai citim o carte, nu mai facem sport, nu mai mergem la Biserică pentru că e meci, nu ne mai trezim că am stat până la 3 noaptea la seriale pe Netflix, nu ne mai plimbăm de mână cu soția/soțul, ci ne ținem de mână doar cu “socializarea” pe rețele, care au devenit dictaturi imorale.

Am strâns gunoaie cu mâinile noastre și am crezut că vom fi bogați. Am strâns fiare cu sigle de firmă pe ele, am strâns zdrențe pe care le mănâncă moliile și le decolorează detergenții, am strâns pietre și fiare și am crezut că vom trăi în paradis, dar suntem obosiți, bolnavi și stresați de datorii. Am devenit maniaci, nu avem liniște dacă nu schimbăm plasma, canapeaua, mobila de Bucătărie, dacă nu schimbăm mașina sau chiar partenerul cu unul nou. Alergăm după gunoaie pe care le considerăm comori, când Hristos a spus că singura comoară reală și care merită se adună nu pe pământ, ci în Cer, prin iubire, dărnicie, iertare și prin căutarea Împărăției Cerului.

Am strâns în suflete ură față de familie, față de Dumnezeu și față de credință. Am devenit pe nesimțite ca în zilele lui Noe, când oamenii nu mai construiau cărări spre Rai, ci doar punți cu sens unic spre Iad. Am devenit hulitori și pofticioși după stricăciuni ca în cetățile peste care a căzut pucioasă din Cer și așteptăm vremuri bune. Nu vor veni niciodată dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima, cum au făcut ninivenii de au pus și vitele să postească.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Stimate Tudor Chirilă, îți înțeleg frustrarea și amărăciunea cauzate de lumea politică. Da, e dezamăgitor să lupți pentru o nouă clasă politică și să o vezi înlocuită cu oameni ca cei dați jos. Dar nu-ți vărsa sau transfera nervii din politică pe creștinism. Mi se pare mie sau vrei să ai imaginea unui cetățean dornic să aprindă lumânarea la căpătâiul creștinismului îngropat definitiv în poporul aceasta. Oare chiar te “sperie” declarațiile lui Ludovic Orban, de a se întoarce ca partid la valorile și moralitatea creștină? Așa de mult te “sperie” Biblia și Crucea de i-ai făcut “tulburați ideologic” pe creștinii care mai mișcă ceva spre binele națiunii noastre sau am înțeles eu greșit? Ce fac bun în țara aceasta cei fără de Dumnezeu? Consideri proiecte si realizări dorința unora de a legaliza prostituția și marijuana? Astea-s mințile care răsar fără Dumnezeu.

Credeți că o să vi se ia “jucăriile” plăcerilor și vor fi amenințate “petrecerile” voastre “vamale”? Stați liniștiti, nu vă face nimeni nimic rău, pericolul nu e în apropierea de Dumnezeu, ci în apropierea de Diavolul, pe care-l slujesc românii de se dedau curviei si tuturor formelor ei, alcoolului, drogurilor, tutunului, răutății, urii, minciunii și furtului.

Îmi dau seama cât de mult s-au “ateizat” unii din neamul nostru, cât de departe sunt unele persoane influente din țara aceasta de Hristos prin faptul că reacționează atât de “violent” verbal la fiecare dorință a acestui popor de a se reîntoarce la Dumnezeu. Dragă Tudor Chirilă, radicalismul și excentrismul, nedreptatea și derapajele nu sunt de partea creștinismului atât de tolerant, ci de partea celor care ne bagă pe gât mizeriile lor, care odinioară era rușinos numai să le amintim, iar azi sunt fluturate agresiv și nedrept înaintea noastră. Dictatură n-a fost niciodată când oamenii s-au apropiat de Dumnezeu, ci când s-au depărtat de El. Vei da socoteală înaintea lui Dumnezeu dacă-ți pui influența în slujba denigrării “tulburaților ideologic”, care mai luptă în națiunea aceasta pentru familie, pentru moralitate, cât și pentru apărarea copiilor de pornografia predată în școli.

Mă rog ca declarațiile lui Ludovic Orban să nu fie doar niște declarații, ci chiar viziunea acestui partid și a României. Doar așa, dragă Tudor, vom fi multumiți de clasa politică din România. Fără Dumnezeu îi vom da pe unii jos și vor veni alții mai răi, care ne vor face viața mai amară. Îți doresc numai bine și apropiere de Dumnezeu.

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Domnul Ludovic Orbán “și-a activat” din nou credința în campania pentru șefia partidului dumnealui (ne rugăm să țină) și și-a arătat îngrijorarea că are colegi care nu au jurat pe Biblie și nu își fac semnul crucii. Eu sunt îngrijorat că avem creștini care doar semnul crucii știu să-și facă, dar în rest nu trăiesc Crucea lui Hristos despre care Pavel spunea: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Galateni 6:14).

Iată că acea cruce creștinească nu doar se face, ci se trăiește prin lepădarea de curvie, alcool, tutun, minciună, furt, ură, ipocrizie, lăcomie, corupție și toate celelalte păcate. Mă rog ca ai noștri politicieni și români să nu aibă o credință pe care să o activeze doar în campanii, la o nuntă sau botez, la ananghie sau la sărbători religioase. Ci să aibă credința aceea zilnică prin care să se lepede de firea păcătoasă și de Satan.

Domnul Orban era îngrijorat că are colegi care nu jură pe Biblie, iar eu sunt îngrijorat nu doar că nu jură, ci că cei care jură nu o citesc. Eu sunt îngrijorat că romanii nu citesc Biblia și că nu-și cunosc propria credință. Și atunci cum să o apere, cum să o trăiască, cum să fie creștini, cum să fie pe plac lui Hristos când El a zis că ale Sale cuvinte dau viață și că cine le citește și le trăiește va avea viață veșnică?

Așadar, haideți să facem mai mult decât semnul crucii și atinsul Bibliei, să trăim crucea lui Hristos și să mâncăm Biblia, cum zicea Mântuitorul că hrana Lui nu e doar pâinea, ci și Scriptura. Avem un creștinism de fațadă și ipocrit, avem politicieni care își mimează credință, iar unii nici măcar atât, pentru că suntem în mare un popor fățarnic, care doar se declară creștin, dar după fapte e departe de Dumnezeu. Gata cu ipocrizia, cine e a lui Hristos se vede prin fapte nu prin vorbe. Până acum am ales doar drumul lepădării de morala creștină și drumul păcatului, ne vom schimba oare traiectoria? Doamne ajută!

Cu prețuire,
Toni Berbece