În fața națiunii noastre stă o mare oportunitate (la care am contribuit și noi cei implicați în evenimentele naționale de căință și rugăciune colectivă), aceea de a străluci ca popor creștin ca o torță a lui Hristos chiar peste neamurile pământului, rodind binecuvântare atât spirituală cât și pământească. Iosua, înainte de a cuceri Canaanul (teritoriul Țarii Sfânte), le-a spus evreilor: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru (Iosua 3:5).” Ne numim creștini, dar mai credem că sfințirea e necesară pentru a fi o națiune măreață? Oportunitatea există, România se va trezi și va trăi un destin binecuvântat cum n-a mai avut, însă pentru aceasta datoria noastră este să ne sfințim. Cum? Căutând fața lui Dumnezeu, prin căință, fapte bune și unitate în Numele Său.

Vorbim despre trezirea altora și îndreptarea altora, însă oare nu trebuie să facem ce ține de noi? Cei care ne “subjugă” și ne “exploatează” în fel și chip nu vor mai avea putere doar în clipa în care noi Îl vom avea pe Dumnezeu de partea noastră, iar pe Dumnezeu Îl putem avea cu noi când ne vom smeri înaintea Lui, vom lăsa orgoliile, chiar și pe cele religioase, ne vom aduna și vom striga spre Dumnezeu să ne asculte plângerile și durerile. Doar atunci cu noi se va împlini versetul biblic: “Domnul a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu și am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile (Exod 3:7).”

A venit vremea să nu ne mai cântăm exilul, dorul de mamă, de tată și de țară, a venit vremea să nu mai plângem după o pâine mai bună de pe alte meleaguri, să nu mai fim umiliți aproape ca un popor “nomad”, care bate din poartă în poartă, ci pâinea noastră cea de toate zilele să ne fie dată din belșug aici, acasă, pe acest pământ pe care noi îl putem face sfânt și aducător de binecuvântare. Haideți să ne smerim, să căutăm împreună fața lui Dumnezeu și să ne lăsăm de căile noastre rele și împreună să strigăm într-un singur glas spre Dumnezeu tocmai în ziua în care Hristos a pătimit pentru durerile și păcatele noastre. Anul acesta versetul sub care ne adunăm va fi: “Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit (Fapte 2:21)!“ Mai presus de orice, aș vrea să nu tânjim doar după vindecarea trupului și a pământului, ci să auzim și cuvintele: “Credința ta te-a mântuit!” Căci mai presus de orice este să moștenim Cerul, Casa Cerească unde Hristos ne așteaptă și unde lacrimi și suspine nu vor mai fi si unde vor intra cei ce conform Bibliei “și-au spălat hainele în Sângele Lui de la Calvar”.

Ne vedem la Trezirea Națiunii Ediția a III-a pe Național Arena – 18 aprilie (Vinerea Mare), de la ora 17:00. INTRAREA LIBERĂ!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Aquila și Priscilla erau un cuplu atât de puternic spiritual încât l-au luat pe predicatorul Apolo, care avea darul vorbiri, un duh înfocat și era tare în Scripturi (Fapte 18:24-25), și l-au instruit mai cu de amănuntul Calea lui Dumnezeu. Adică l-au ajutat să înțeleagă că-i lipsea și botezul lui Isus anunțat de Ioan Botezătorul (adică botezul cu Duhul Sfânt), căci botezul pocăinței îl avea deja (adică cel în apă). Deci, Aquila și Priscilla erau așa de plini de Duhul sfânt astfel încât din ei curgea și în predicatori cu renume care aveau nevoie de această umplere.

Tozer, marele evanghelist, spunea despre acel Apolo de dinainte de botezul cu Duhul Sfânt: “Apolo, Satana nu se teme de Niagara ta de cuvinte, ci doar de puterea Duhului Sfânt din tine!” După întâlnirea cu Aquila și Priscila se mai adaugă ceva la mesajul lui, iar Luca ne zice ca Apolo începuse să predice și cu PUTERE (Fapte 18:28). Așadar, cum e familia ta? Curge Duhul Sfânt din tine și soția ta spre alții? Cunoști tu cu de amănuntul Calea Domnului sau în mod superficial? Este familia ta un vas al Duhului Sfânt? Aquila și Priscilla au reușit să devină una și în Duhul Sfânt, nu doar în trup.

Îmi aduc aminte de noaptea care a schimbat spiritual viața mea de cuplu. Eram pe genunchi la rugăciune și mă întăream spiritual, soția dormea de ceva vreme. Deodată am auzit un glas care mi-a spus: “Unde este soția ta? Nu mai veni înaintea Mea fără ea!” Am știut că Duhul Sfânt mi-a vorbit deoarece m-am simțit mustrat pentru că nu prea mă rugam cu soția mea, de atunci nu e zi să nu ne rugăm și să nu mijlocim împreună. Mulțumim Duhului Sfânt pentru ca formează și azi familii precum Aquila și Priscilla, și tu poți forma un astfel de cuplu. Nu amenințările cu divorțul și scandalurile sunt destinul familiei tale, ci Duhul Sfânt vrea să facă din familia ta fortăreața a Cerului și centru de pregătire pentru alții.

Duminică aceasta vom sluji la Profides Paris. Hai și tu!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am auzit pe cineva spunând să nu mergem la sală că sunte ispite, aș vrea să vă spun că în Mall și pe stradă sunt mai multe fete în colanți decât la sală, cu mult mai multe. Aș vrea să vă spun că la multe locul de muncă sunt ispite mai directe și mai perverse decât la sală, aș vrea să vă spun că într-o călătorie de team building sunt mai multe ispite decât la sală. De fapt cine nu știe să-și țină vasul în stăpânire în cămăruța lui când e singur sau pe internet nu va ști să-și țină vasul în stăpânire nicăieri. Obsesia sexuală pleacă din nestăpânirea vasului în intimitatea vieții tale.

Știu pastori care au curvit în biroul pastoral (caz recent în care soția l-a descoperit și pârât) și preoți care au curvit în altar sau la locul de spovedanie (au fost dați și pe la știri). Așadar, nu o sală spurcă pe om, ci te spurcă privirea oprită asupra cui nu trebuie și pofta inimii nestăpânită. Iov spunea: “Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare (Iov 31:1). Dacă la birou, în Mall, în Biserică, pe stradă nu îți stăpânești privirea și inima, nu ești mai sfânt decât unul care merge la sală. De fapt am realizat că pofta e învinsă de un spirit disciplinat, am observat că cei lacomi de mâncare sunt lacomi în multe privințe, iar apetitul sexual are mare legătură cu apetitul exagerat față de mâncare și față de altele. Înfrânarea și disciplina trupească sunt importante. Wurmbrand povestea ca în celulă singuratică în care era privat de toate cele, i-au adus o prostituată ca să-l ispitească, dar el a învins pofta. Uneori viața îți întinde astfel de capcane unde nu te aștepți, ca lui Iosif, dar cine învinge în minte și inima, va învinge și pe stradă și la muncă și la sală.

Așadar, nu mersul la sală te spurcă, pentru că în societatea în care trăim chiar și în Biserici intră din păcate cam același număr de ispite ca la sala de fitnes, femei ispititoare vor fi și în fața ta în Biserică uneori, dar dacă ți-ai disciplinat ochii și inima vei birui oriunde. Avem în Bisericile noastre instructori de fitnes și oameni care merg la sală cu duiumul, nu sunt păcătoși, ci cred ca sunt oameni care au reușit să-și stăpânească trupul în mediul lor de muncă sau relaxare/antrenament, ceea ce unii “sfinți judecători” n-au reușit, deși nu lucrează într-un mediu “așa de toxic”. De fapt Bisericile noastre duc lipsă grav de o disciplină trupească, iar multe dintre bolile de care cerem vindecare sunt cauzate de sedentarism, îmbuibare și lipsa de grijă față de Templul Duhului Sfânt.

Oriunde ai fi, dragul meu, trăiește sub acest aspect: “Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (1 Corinteni 9:27). Și încă ceva, nu fă din Templul Duhului Sfânt un idol, ci închină-te doar Regelui care trebuie să domnească în acest Templu Sfânt! Nimic să nu pună stăpânire pe tine în afară de Hristos! Si inca ceva, daca n-ai incredintarea sa faci ceva, nu fa. Nu trece peste cugetul tau. Totul sa faci dupa puterea si incredintarea ta fara sa ii judeci pe altii.

Cu prețuire,
Toni Berbece