L-am văzut pe Diavolul deghizat, care le vorbea copiilor de grădiniță despre dreptul unor adulți de a se destrăbăla. Am înțeles că aici nu este lupta pentru “drepturile” cuiva, ci este lupta disperată a Diavolului de a perverti încă din pruncie fiii si fiicele oamenilor.

L-am văzut pe Diavolul deghizat, care îi acuza pe cei ce feresc societatea de boală fizică, depresie si sinucidere si-i numesc oameni ai urii. Diavolul aruncă vina urii pe părinți, preoți si profesori, oameni care jertfesc pentru creșterea curată a copiilor lor. L-am văzut pe Diavolul numind Biblia o carte a urii, în timp ce numește pornografia, vrăjitoria si alte demonisme ca fiind “emancipare”.

L-am văzut pe Diavolul deghizat, același drac dinainte de potopul lui Noe, care promite fericire în timp ce împinge o generație întreagă spre prăpastie, spre depresie, sterpiciune si moarte precoce. L-am văzut pe același Diavol care părăsea trupurile moarte ale unei generații distruse la potop încercând să mai posede și să mai corupă o generație pe care s-o împingă de data aceasta spre focul si Judecata finală.

L-am văzut pe Diavol arzând în flăcările Iadului, chinuit de o văpaie mare cum nu-si poate imagina omul, l-am văzut cerșind milă, nu era nici șef peste Iad si nu se mai putea ascunde in oameni, era . L-am văzut hulit, urât, batjocorit si blestemat de toți oamenii care ardeau in Iad împreuna cu el. L-am văzut pe Diavol mânios știind că mai are putină vreme si va fi zdrobit de Hristos pentru ultima dată si pentru totdeauna, printr-o singura suflare a gurii Lui de Dumnezeu!

Cu prețuire,
Toni Berbece

O fabulă spune că un om avea un măgar, iar într-o zi când îl trăgea de căpăstru acesta s-a transformat în om, omul a început să vorbească si să-i spună că mama lui l-a blestemat pentru că a bătut-o si așa s-a transformat în măgar. Stăpânul șocat i-a dat drumul si s-a dus a doua zi să-si cumpere alt măgar? Însă la piață a întâlnit tot bătrânul său măgar, și-a dat seama că ducându-se acasă si-a bătut iar mama si iar a fost transformat în măgar. Fabula aceasta ne transmite că unii oricâte șanse, oricâtă pedeapsa si învățătură de minte le-ar da Dumnezeu tot nu se învață.

Am întâlnit de-a lungul slujirii oameni care au venit bolnavi de cancer, de depresii crunte aproape de nebunie, bolnavi de tot felul de boli apăsătoare sau încurcați cu probleme grave, si-au cerut iertare de la Dumnezeu, iar Acesta i-a vindecat prin rugăciunile noastre fierbinți, dar la scut timp s-au întors în păcatele lor exact cum spune Biblia: Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă” (2 Petru 2:22).

Apoi tot oamenii aceștia ies si spun că ei nu cred în puterea lui Dumnezeu, ies mai apoi si zic că nu cred în harul lui Dumnezeu de a-i schimba, că Dumnezeu e o poveste falsă fără putere, când de fapt ei sunt cei care se întorc iar si iar la viata lor de “măgar”, ca cel din fabulă. Zilele acestea s-au umplut străzile României de oameni care iar si iar au dat cu piciorul schimbării, binelui, vindecării, vocii cugetului, glasului lui Dumnezeu, iubirii curate si sfinte. Ei s-au mândrit cu natura lor stricată făcând noi adepți la stricăciunea lor cum că Dumnezeu nu mai poate vindeca omul de stricăciune morală. Oare câți dintre cei care “mărșăluiesc” mândrindu-se cu păcatul nu sunt tocmai cei care au fost cândva schimbați de Dumnezeu, dar s-au întors la ce au vărsat? De aceea Biblia ne spune: “Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite (Romani 1:28).”

Oamenii care nu mai pot fi vindecați sunt cei care se întorc iar si iar la ce au vărsat si la balta mizerabila din care au fost scoși. Fii oaie curată si folositoare în turma lui Hristos, nu câine si nici scroafă în cocina Diavolului!

Cu prețuire,
Toni Berbece

O doamnă a venit la rugăciune mărturisind că de vreo 20 de ani cel rău o ținea prin frică prizonieră in orașul în care locuiește, dacă ieșea din oraș o apuca o frică paralizantă, iar soțul si copiii de ani de zile își făceau concediile fără ea. M-am rugat si am cerut în Numele lui Hristos eliberarea ei de orice duh de frica care o ținea efectiv prizonieră. Am învățat-o să lupte în Numele lui Hristos cu orice frică. Cu ea venise o altă doamnă, care era prizoniera unui cancer agresiv. Am primit mai apoi un mail în care mi s-a confirmat că Hristos a lucrat si a oferit eliberare si vindecare.

O altă persoană mi-a mărturisit că este prizoniera unei frici de orice boală, mai ales o paralizează zilnic gândul că ai ei copii se pot îmbolnăvi. Frica este atât de mare încât nu-i da voie sa ducă o viata normala, non stop merge la controale cu copiii si-i verifica de toate cele. Pentru familie aceasta frica este un chin, însă noi știm că Hristos eliberează mintea unor astfel de oameni de orice duh de frică. Am întâlnit frica paralizantă de cele mai absurde si penibile gânduri, frici care n-au niciun temei dar care sunt atât de reale încât paralizează viata si chinuie nu doar o persoana, ci întreaga familie.

În lucrarea de eliberare cel mai mult vedem cum Hristos eliberează de frică. De aceea Biblia ne spune: “Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată” (Romani 8:15)! Frica este insuflată in marea majoritate de Diavol sau Diavolul si demonii lui o amplifica si se hrănesc din ea, frica de moarte, frica de eșec, frica de boală, frica de a nu-ti distruge familia, frica de a nu naște copii bolnavi, frica de a ieși din oraș, frica de a zbura cu avionul, frica de a nu face cancer, frica si gânduri obsesive ca oricând poți muri subit. Diavolul vrea sa trăiești in frică, frica e teritoriul Diavolului, însă încrederea, curajul si pacea sunt teritoriul lui Hristos. Ma rog pentru tine ca in Numele Domnului sa trăiești in curaj si autoritate. În Numele lui Hristos fii eliberat de frică! La urma urmei creștinismul este despre a elibera ceea ce nimeni altcineva nu poate eliberat, ci doar prin Hristos!

Cu prețuire,
Toni Berbece