De 13 ani nu ne începem ziua fără îmbrățișare, e micul dejun al sufletului nostru, nu-i mai importantă cafeaua sau omleta decât hrana pentru sufletele noastre. Uneori rămânem îmbrățișați câteva secunde bune pentru că simțim că atunci ni se încarcă bateriile sufletului nostru și e gratis.

De 13 ani nu ne culcăm niciodată supărați unul pe celălalt, niciodată neîmbrățișați sau fără să ne rezolvăm problemele, preferăm să purtăm discuții lungi decât să păstrăm tăcerea aceea tristă care stinge flacăra iubirii. Întotdeauna știm că orice ciondăneală se termină cu aceste cuvinte din partea amândurora: “Iartă-mă!”

De 13 ani nu ne culcăm niciodată fără rugăciune, acolo ne descărcăm sufletele de poverile adunate în cursul zilei, acolo în rugăciune primim înțelepciune și energie pentru planurile noastre, acolo simțim fiorul cald al Cerului peste trupurile noastre muritoare, acolo sufletele își simt veșnicia, iar mințile capătă pricepere duhovnicească de a înțelege dincolo de materie.

De 13 ani nu trece o zi fără a nu citi sau analiza pasaje din Scriptură. Cum spune Psalmul 119, doar strângând principiile Scripturii vom sta departe de deciziile greșite și vom ține curată cărarea căsniciei noastre. Biblia este cea mai des întâlnită carte din casa noastră, avem Biblii în fiecare cameră, sunt uzate, subliniate, cu coperțile roase, pentru că o Biblie necitită vorbește despre un suflet flămând și dezorientat.

De 13 ani nu dormim niciodată duminică dimineața, duminică este ziua sfântă în care cu toții mergem la Casa Domnului pentru a ne hrăni sufletele, dându-I mulțumire lui Dumnezeu pentru încă o săptămână de viață. De 13 ani trăim minunea acestui miracol numit familie, este invenția minunată a lui Dumnezeu pe care dacă o trăiești după principiile sfinte este o adevărată binecuvântare.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Prin satele prin care mergem să binecuvântăm oameni nevoiași cu cele necesare lor și să vestim bunătatea lui Hristos am întâlnit un bărbat care era foarte afectat de dependența lui de alcool. Avea capul spart pentru că într-o altercație cineva îi dăduse cu furca în cap, făcuse peste 20 de ani de închisoare și viața lui nu-i aducea nimic plăcută. I-am spus că dacă îmi permite să mă rog pentru el Dumnezeu îi poate lua viciul de alcool. Când a auzit lucrul acesta s-a panicat și mi-a zis de trei ori insistând să nu mă rog pentru el. Își iubea viciul deși îl distrusese. Ca el sunt milioane de oameni. I-am spus că vreau să-l ajut și că singura lui soluție este să Îi permită lui Hristos să-i schimbe viața, pentru ca el, soția lui și cei șase copii ai lui să fie binecuvântați.

Până la urmă mi-a permis. În timp ce-l binecuvântăm am văzut că ochii i se umpluse de lacrimi. La sfârșit mi-a spus că a simțit legătura direct cu Dumnezeu, era impresionat de prima rugăciune pe care a auzit-o și care i-a atins inima. Mi-am dat seama că oamenii cad în vicii pentru că nu știu altă cale pentru că noi cei ce L-am găsit pe Hristos în loc să-L vestim parcă ne dorim să-L ascundem doar pentru noi. Rugați-vă pentru acest domn și pentru familia lui.

Am plecat de acolo marcat de acest lucru, de forța păcatului și a viciului asupra omului și atașamentul față de acestea. Cum să nu vrei să scapi de ceea ce te distruge? Cum să nu vrei să scapi de curvia care ți-a distrus familia și viața, cum să nu vrei să scapi de droguri, de alcool de tutun deși ai cancer la ficat, plămâni și oricând poți muri de supradoză? Oare nu e o forță a răului care intră ca un demon în carne și te înnebunește cu plăceri care te distrug? Oare a fi liber nu înseamnă de fapt să ai putere să spui viciului nu? Adevărații oameni liberi sunt cei care nu sunt conduși de vicii, ci de puritate din Hristos. Fericirea nu e să-ți îndopi carnea cu păcat, ci sufletul cu Dumnezeu și cu iubire.

Îndrăzniți să vă rugați pentru eliberarea celor prinși de Satana. Iată care era deviza lui Hristos și care trebuie să fie și a noastră: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război, izbăvirea” (Isaia 61:1).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am înțeles că o mână de politicieni nu a putut jura cu mâna pe Biblie, oare de ce? Oare vă arde puritatea acestei cărți și duhul de viață din ea? Sau conștiința voastră e prea puternică și vă e greu să jurați cu mâna pe Biblie? Dacă conștiința nu vă lasă, atunci vă înțeleg și apreciez sinceritatea, că alții au jurat pe Biblie și au furat țara cu tot cu oamenii din ea, trimițându-i cu avioanele la străini ca pe niște robi ca la noi nu mai au ce să muncească și nici pe bani decenți. Fără Biblie și fără politicieni care să creadă în ea va fi vai de noi la ce ar putea presupune cariera voastră. Aveți in portofoliu din nou legi “alambicate” despre educație sexuală și parteneriate x și știți bine că Biblia nu e de acord cu ele?

Când privim la ce devine lumea fără Dumnezeu ar trebui nu doar să jurăm cu mâna pe Biblie, dar să o și “mâncăm” filă cu filă, cum i-a spus Dumnezeu profetului Ioan să facă în mod simbolic (Apocalipsa 10:8-11). Ne uităm la ce se întâmplă când creștinismul slăbește sau chiar este eliminat. Uitați-vă la Franța, vă place domnilor politicieni? Sunt invadați de un popor fără frică de Dumnezeu, atât de sălbatic încât dacă-l zgândări cu niște caricaturi despre “dumnezeul” lor imediat ies în stradă și taie gâturile unor oameni nevinovați, ard Biserici, dărâmă cruci, iau ostatici și se explodează prin locuri aglomerate de nici Turnul Eiffel nu mai poate fi vizitat ca odinioară și nici tomberoanele nu mai sunt ce-au fost, au pungi în loc de pubele.

Asta ne așteaptă fără Biblie și fără Dumnezeu. Aveți decența de a recunoaște că lumea fără credința în Dumnezeu este un loc foarte crud și fără principii morale, care să dea siguranță cetățenilor. Nu îndepărtați cu nonșalanață ceea ce ne dă acest strop de civilizație de care ne mai bucurăm. Puneți mâna pe Biblie, citiți-o și apoi veți jura cu ambele mâini pe ea, descoperind că dreptatea, iubirea și respectul aproapelui se trag din această carte.

Cu prețuire pentru cei cu frică de Dumnezeu,
Toni Berbece