Pavel este un tânăr de vreo 55 de kg, dar pe care-l vezi mereu la Biserică cu câte o boxă în brațe, cu câte o grindă de la scena pe care o montează, cu câte un cablu pe care-l trage pentru a avea sunet. Este primul în orice se face la Biserică. Nu i-a scăzut pasiunea nici după ce s-a însurat, nici după ce i s-a născut un copil, nici când afacerea i-a crescut, nici când a fost bolnav, de multe ori l-am văzut întins pe jos la Biserică după ce s-a supra solicitat cu montajul sistemului de sunet sau aranjarea sălii.
Dar să vă zic de ce necaz l-a ferit Dumnezeu, pe acest om preaiubit de El. La etajul casei avea două saltele una peste alta, care s-au supra încins de la încălzirea prin podea și care s-au aprins în cele din urmă, casa fiind pe structură din lemn a început să ia foc, dar îngerul lui Dumnezeu a oprit focul să nu se extindă la toată casa.
Pavel era la Biserică unde a simțit un îndemn puternic ca imediat după slujbă să fugă acasă, când a ajuns a găsit casa plină de fum. Mare i-a fost uimirea să vadă cum focul a fost oprit fix în locul acela, deși avea toate condițiile să se extindă, fiind geamurile deschise, deci mult oxigen și material care arde ușor. Dar adevărat este cuvântul care spune: „Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea (Psalmul 91:14-16).”
Așadar, oameni buni, Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. El se îndură de cine îi face plăcere să se îndure și El ține cont de râvna și de pasiunea noastră pentru El. Ce-i drept El se îndură de noi și când suntem păcătoși, darămite când îi suntem plăcuți. Vă mai las și acest verset aici: “Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25).
Cu prețuire,
Toni Berbece