Skip to main content

Cel care…

Cel care a poruncit norilor să dea, în loc de ploaie, pâine timp de 40 de ani, poate să aibă grijă de tine…

Cel care a poruncit stâncii să dea apă, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a porunci vântului să adune prepelițe și să le arunce la picioarele evreilor din pustie, cât să le acopere tabăra cu un strat de 50 de cm, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit uleiului și făinii unei văduve să nu se mai termine poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit corbilor să îi aducă zilnic carne lui Ilie (aflat în izolare) poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit peștilor din Lacul Ghenezaret să intre în mrejile ucenicilor pescari, astfel încât să li se rupă mrejile și să-i cheme și pe alții să îi ajute, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit unui pește care înghițise un ban, cât plata pe două zile să intre în acul undiței lui Petru, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a făcut plămânii uscați sau descompuși ai lui Lazăr și ai fiului văduvei din Nain să respire din nou, poate să facă și plămânii tăi să respire cât timp îți este scris să trăiești…

Câte dovezi mai vrei pentru a crede că El poate să se îngrijească de tine în cele mai “imposibile” și de criză situații? Crede și fii liniștit!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ne-am dat seama ca de fapt eram fericiti

Eram fericiți când puteam ieși din casă la ce orice oră, fără declarație și fără armată pe străzi, dar nu ne-am dat seama până când acest lucru a devenit un lux dorit de noi toți.

Eram fericiți când puteam să mâncăm la Mc sau la KFC, la Shaormerie sau pur și simplu un ștrudel sau covrig cu semințe, dar nu ne-am dar seama până când acest lucru a devenit un lux.

Eram fericiți când puteam merge la muncă, când puteam să ne tundem sau să ne tratăm o carie la stomatolog, dar nu ne-am dat seama până când acest lucru a devenit un lux.

Eram fericiți când puteam să stăm pur și simplu la scara blocului fără să ne numere nimeni, eram fericiți când puteam merge la Biserică, eram fericiți când ne înghesuiam ca sardelele în tramvaiul 41, eram fericiți când ne puteam duce soția la muncă, când câinele nu era un pretext de a ieși afară, dar ne-am dat seama cam târziu.

Eram fericiți când puteam tuși sau strănuta în voie, eram fericiți când cartofii nu erau 5 lei kg, iar laptele 10 lei sticla, eram fericiți când nu stăteam la coadă la supermarket ca să întrăm câte trei pe rând în magazin, eram fericiți când nu ne trebuiau măști și mănuși ca să le ducem de mâncare celor dragi. Eram, dar nu am realizat atunci, realizăm acum când nu mai avem cele mai “banale” lucruri despre care am realizat că erau de fapt un lux, pe care nu-l mai vedeam.

Iartă-ne Doamne pentru nemulțumire și te rugăm să aduci peste noi din nou binecuvântările pe care nu le-am apreciat, dar după care sufletele noastre astăzi tânjesc!

Cu prețuire,

Toni Berbece

În vremuri de pandemie ei aduc cea mai mare blasfemie…

Oameni de peste tot mi-au scris despre o mare blasfemie, cum nu a mai auzit țara aceasta, blasfemie care a avut loc la emisiunea iUmor. Am intrat și eu să văd despre ce este vorba, dar așa scârboșenie demonică nu mă așteptam să aud (să nu-mi spuneti că le fac publicitate că știe deja o țară întreagă despre ce vorbesc).

Nu am putut urmări tot, dar m-am simțit murdărit, m-am simțit revoltat și am simțit rânjetul Satanei din spatele acestei batjocuri și hule aduse Preoților, Bisericii, lui Dumnezeu și Duhului Sfânt. Mi-am dat seama repede că acolo nu-i un act de comedie, nu-i o scena artistică, ci este ceva ce oamenii au știut să facă chiar mai bine decât dracii, anume să-L hulească pe Dumnezeu. Biblia ne spune că și dracii cred și se infioară, însă în acel număr am văzut o femeie care nici nu crede, nici nu se înfioară la gândul că Dumnezeu există, dar pe deasupra terfelește cu mintea ei plină de curvii persoana Duhului Sfânt.

Sincer îmi e milă de ce se va întâmpla cu toți acești oameni în ziua Judecății de Apoi, începând de la “actrița deghizată în călugăriță” și producători până la juriu și cei care au rânjit la această hulă, dacă nu vor realiza ce au făcut și nu se vor căi. Și pentru ei mai este iertare, mai este șansă, cât timp respiră mai pot să se întoarcă la Cristos și să se lase de faptele întunericului făcute poate în neștiință. Emisiunea lor nu știu cât va mai prinde, oamenii vin și se duc, dar ce este sigur ca lumina zilei este că orice genunchi se va pleca înaintea lui Dumnezeu fie că vrea, fie că nu vrea.

Dragi români, dacă neamul acesta mai este creștin haideți să nu “hrănim” și să nu luăm parte la această ocară adusă Dumnezeului nostru. Da, avem dreptul ca și creștini să spunem “nu” hulei aduse Duhului Sfânt. Dacă nu vă veți ridica să sancționați păcatul și veți râde la orice vulgaritate, să nu vă mai aud cu petiții împotriva Netflixului și a brazilienilor, care au produs un film blasfemiator despre Cristos. Ce am văzut și auzit la emisiunea aceasta românească întrece orice blasfemie.

Citiți aceste versete și veți vedea prin ce demoni va opera Satana mai mult ca oricând în vremurile sfârșitului: “Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei (Apocalipsa 19:2).” Așadar, demonul Izabelic este cel care va lucra prin oameni în vremurile sfârșitului. Spun și eu ca Apostolul Pavel: “…şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le (Efeseni 5:11).”

Noi, creștinii din România, cerem emisiunii iUmor și Antenei 1 să șteargă acea mizerie de pe youtube!

Cu adorare pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt,

Toni Berbece