Skip to main content

Către cei care se trage din maimuță

Băiatul meu de 7 ani a venit într-o zi acasă și abia aștepta să-mi povestească ceva. Mi-a spus că doamna de biologie a făcut o glumă și a zis că noi oamenii ne tragem din maimuță, la școală a râs cu poftă și abia aștepta să-mi spună și mie gluma. I-am spus băiatului meu că de fapt, din păcate, sunt printre noi oameni care chiar cred că ne tragem din maimuță, cum unii chiar cred că pământul e plat. A rămas șocat aflând că “adulții” pot crede așa ceva.

A crede că te tragi din maimuță este chiar o involuție a gândirii față de cei care credeau că au fost creați direct de soare sau de zei. Ei măcar credeau într-o formă superioară, pentru că realizase că ființa umană nu poate apărea la întâmplare, cum nimic lăsat la întâmplare nu se organizează, ci se sălbăticește, se degradează sau autodistruge. Dar a crede că provi din ceva inferior e o prostie, când toate dovezile arată că tot ce mișcă este gândit, programat să existe sub niște legi gata scrise, totul este făcut după un design stas.

Dacă în tot sistemul solar există o singură planetă care poate susține viață și pe care există viață este pentru că Cineva a vrut să fie viață aici și a făcut-o prin calcule divine un loc sustenabil. De ce pe Marte nu e viață, de ce pe Venus, Jupiter și pe alte nu-i?

Apoi dacă ne-am trage toți dintr-o celulă “mamă” de ce nu avem toate ființele același nr. de cromozomi? De ce țânțarul are mai mulți ca omul, iar nicio specie nu se poate împerechea cu o alta? Vă spune tot știința, este din cauza unui cod de securitate pe specie numit “numar de cromozomi”. Pentru că al nostru Creator ne-a făcut toate vietățile “după soiul lor”, iar creația a fost încununată cu o ființă superioară, singura în care este suflet, duh din Dumnezeu și rațiune, anume omul. Dar păcatul, corupând această rațiune, a făcut-o să-L nege pe Dumnezeu și să-și facă propriul Creator, adică o minciună numită “Evoluție”, în care “mama” noastră, a tuturor, e biata maimuță (care dintre ele, nici evoluționiștii nu știu). Cineva zicea că și maimuța de ar afla s-ar dezice de oamenii care gândesc așa.

Dragilor, e vremea sa vă lăsați și de această minciună care-L mânie pe Creator, este vremea să scoatem această minciună din manualele noastre și să nu ne mai intoxicăm copiii cu o idee prin care-i facem să se poarte ca niște primate. Pentru că și-au permis deja unii de prin America să scrie o carte în care să fim îndemnați să trăim din punct de vedere sexual după cum o fac maimuțele, că ele sunt fericite așa în “destrăbălarea” lor.

Nu suntem nici maimuțe și nici creduli să credem că ne tragem din ele. Respingem această minciună demonică, responsabilă de destrăbălarea și răul din lumea care-l respinge pe Creatorul care va Judeca totul. La urma urmei ce este teoria evoluției? Este o fugă de Dumnezeu, este fuga omului care vrea să trăiască oricum, crezând că Dummezeu dispare pentru că așa zicem noi. Uitați-vă în necaz, oare la cine strigăm? La “mama maimuță” sau la Dumnezeu? Ați văzut oameni să se roage maimuței sau celulei din care provin? Nu. Ci ceea ce este în noi ne face să strigăm spre Creator!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cel care…

Cel care a poruncit norilor să dea, în loc de ploaie, pâine timp de 40 de ani, poate să aibă grijă de tine…

Cel care a poruncit stâncii să dea apă, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a porunci vântului să adune prepelițe și să le arunce la picioarele evreilor din pustie, cât să le acopere tabăra cu un strat de 50 de cm, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit uleiului și făinii unei văduve să nu se mai termine poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit corbilor să îi aducă zilnic carne lui Ilie (aflat în izolare) poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit peștilor din Lacul Ghenezaret să intre în mrejile ucenicilor pescari, astfel încât să li se rupă mrejile și să-i cheme și pe alții să îi ajute, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a poruncit unui pește care înghițise un ban, cât plata pe două zile să intre în acul undiței lui Petru, poate să aibă grijă și de tine…

Cel care a făcut plămânii uscați sau descompuși ai lui Lazăr și ai fiului văduvei din Nain să respire din nou, poate să facă și plămânii tăi să respire cât timp îți este scris să trăiești…

Câte dovezi mai vrei pentru a crede că El poate să se îngrijească de tine în cele mai “imposibile” și de criză situații? Crede și fii liniștit!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ne-am dat seama ca de fapt eram fericiti

Eram fericiți când puteam ieși din casă la ce orice oră, fără declarație și fără armată pe străzi, dar nu ne-am dat seama până când acest lucru a devenit un lux dorit de noi toți.

Eram fericiți când puteam să mâncăm la Mc sau la KFC, la Shaormerie sau pur și simplu un ștrudel sau covrig cu semințe, dar nu ne-am dar seama până când acest lucru a devenit un lux.

Eram fericiți când puteam merge la muncă, când puteam să ne tundem sau să ne tratăm o carie la stomatolog, dar nu ne-am dat seama până când acest lucru a devenit un lux.

Eram fericiți când puteam să stăm pur și simplu la scara blocului fără să ne numere nimeni, eram fericiți când puteam merge la Biserică, eram fericiți când ne înghesuiam ca sardelele în tramvaiul 41, eram fericiți când ne puteam duce soția la muncă, când câinele nu era un pretext de a ieși afară, dar ne-am dat seama cam târziu.

Eram fericiți când puteam tuși sau strănuta în voie, eram fericiți când cartofii nu erau 5 lei kg, iar laptele 10 lei sticla, eram fericiți când nu stăteam la coadă la supermarket ca să întrăm câte trei pe rând în magazin, eram fericiți când nu ne trebuiau măști și mănuși ca să le ducem de mâncare celor dragi. Eram, dar nu am realizat atunci, realizăm acum când nu mai avem cele mai “banale” lucruri despre care am realizat că erau de fapt un lux, pe care nu-l mai vedeam.

Iartă-ne Doamne pentru nemulțumire și te rugăm să aduci peste noi din nou binecuvântările pe care nu le-am apreciat, dar după care sufletele noastre astăzi tânjesc!

Cu prețuire,

Toni Berbece