Stai, nu te numi crestin până nu răspunzi la întrebarea: Ai citit Biblia? Dacă nu, atunci nu te grăbi să te numești crestin pentru ca nu știi ce presupune acest lucru. Citeste măcar cele patru Evanghelii. Nu știi ce sunt acelea? Se găsesc in Noul Testament (a doua parte a Bibliei) si conțin faptele si învățăturile lui Hristos. Vezi că între capitolele 5-7 din Evanghelia lui Matei e Predica de pe Munte. Vei fi șocat cât de străină e această predică de majoritatea “creștinilor”. Este vehement faptul ca nu poți fi crestin fără sa nu citești Biblia zilnic si sa n-o trăiești. Cea dintâi disciplină a credinței este auzirea, citirea si împlinirea Scripturii.

Stai, nu te numi crestin până nu răspunzi la întrebare: Cine locuiește în trupul tău? Biblia ne spune că Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, casa Lui nu este piatra si lemnul, ci tot Biblia ne spune prin Apostolul Pavel că Duhul Sfânt a ales sa locuiască în trupurile noastre, numindu-le Temple. Dacă în Templul acesta bagi tutun, alcool, curvie, invidie, pofta rea, cuvinte porcoase, oare cum se împăca acestea cu Duhul Sfânt, oare nu locuiește opusul Duhului adică Diavolul? Deci nu te numi crestin dacă în tine nu locuiește sfințenia. Văd moda asta la romani să facă pe religioșii, vorbesc cu pioșenie de Hristos, apoi dintr-o dată încep să înjure, să se îmbete, să vorbească cu patos de curvii, de amante si amanți. Cruce își face si prostituata, cât si hoțul, însă crucea se trăiește, că de făcut o poate face în mod ipocrit si înșelător până și Diavolul fără s-o trăiască. Oare aceasta nu este ipocrizie?

Stai, nu te numi crestin dacă gura ta e spurcată de drăcuieli si înjurături. Stai nu te numi crestin dacă bei alcool ca apa si din tine iese fum precum din locomotiva pe aburi. Stai nu te numi crestin dacă ochii tăi poftesc femeile precum un armăsar nechează după iepe în călduri. Stai, nu te numi crestin dacă cu o mâna faci cruce si cu alta furi, nu te numi crestin dacă mânia e foc in pieptul tău. Nu te numi crestin căci te minți singur. Caută sa locuiască Hristos in tine si apoi te vor numi alții crestin!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu te bucura când o persoana care ți-a făcut rău suferă, nu te bucura când un om rău este răsplătit pentru răutatea lui, ci roagă-te pentru îndurare. De curând am aflat că cineva care mi-a făcut si-mi face mult rău suferă teribil, iar inima mi-a fost încercată cu sentimente răutăcioase, însă le-am mustrat si am cerut iubire si iertare pentru acel om, căci aceasta este inima unui crestin. Prietenii lui Iov n-au fost iertați de Dumnezeu până când Dumnezeu nu s-a asigurat că Iov îi iartă, se roagă pentru ei și nu tine necaz pe ei, pentru că a tine necaz în inima, a ține frustrări si ură pe cineva care te-a rănit de fapt îți face rău toată viata. Dă drumul prinșilor de război din inima ta, iar prinșii de război din inima sunt oamenii pe care nu-i poți iubi si ierta, nu-i poți elibera, ci mereu ii aduci aminte cu ură si patos in discuțiile tale.

Nu te bucura când o persoana pierde un bun pentru care l-ai invidiat, nu te bucura când o persoana se desparte de o femeie pe care si tu ți-ai fi dorit-o, asta arată ca inima ta e plină de pofte rele si ca ai fi in stare oricând de rău. Nu te bucura când “prietenul” tău face accident cu mașina aceea noua pe care si tu ți-ai fi dorit-o, nu te bucura când casa vecinului a luat foc, nu te bucura de niciun rău, căci Biblia ne spune că acel rău cade peste tine si mania lui Dumnezeu se abate asupra celor care s-au bucurat in ziua maniei sau judecății lui Dumnezeu asupra unui om.

Nu te bucura de răul altuia, nu te bucura când cineva e judecat, înghite-ți vorbele: “Ti-am zis eu, am avut dreptate, vezi că ai pățit-o?” Crede-mă că acel om știe si cercetarea lui e mare. Mai degrabă arată-i dragoste, arată-i acceptare, mângâiere, suna-l si consolează-l, apropie-l prin iubire si trimite-i o încurajare, căci nu mustrarea in ziua necazului e semn de iubire, ci mângâierea in ziua necazului e semn de iubire creștinească. Fii un Barnaba, un fiu al mângâierii, o fiica a mangaierii!

„Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră, căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov” (Iov 42:8).

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu-i spune copilului tău doar cât de importantă este rugăciunea, arată-i faptul că rugăciunea este pentru tine un mod de viata, să te prindă copilul tău pe genunchi mai mult decât în orice alta ipostaza. Nu-i spune doar că Scriptura este importanta, ci arată-i că nu e zi fără să n-o deschizi, că nu e zi fără să nu mănânci din Cuvântul Domnului, ca mai apoi să-L trăiești. Nu-i spune doar că Biserica e importanta, ci arată-i că nu e slujbă la care să nu fi prezent, considerând că nu poate există membru al lui Hristos fără a fi parte din trup, că nu există membre ambulante sau membre răzvrătire, care să si supraviețuiască fără a fi conectate la Trupul lui Hristos.

Nu-i spune copilului tău că cearta e rea, că mânia duce numai la rău, că ura vine de la Diavol, ci fa din casa ta un colț al iubirii, dacă copilul aude la părinți numai scandal să nu te aștepți să ducă o viata de pace si să întemeieze o familie fericita. Nu-i spune copilului tău doar că alcoolul, tutunul si drogurile sunt vicii ordinare, ci arată-i că pentru trupul tău sunt otravă. Când în casă tai fumul de țigara cu cuțitul si sudezi țigara după țigara, să nu te aștepți ca al tău copil să stea deoparte, la fel va face si cu toate celelalte vicii. Când copilul tău te vede împătimit după jocuri de noroc, sa nu te aștepți sa stea departe.

Ne dăm creștini înaintea copiilor noștri, dar de fapt cei mai mulți dintre noi suntem păgâni, iar ce le transmitem copiilor este doar păgânism, iar când suntem îndreptați sau mustrați ne batem cu cărămida în piept că vrem să murim “în credința strămoșească”. Când de fost majoritatea am moștenit de la strămoși doar curvii, patimi, necurății, dracuieli si vrăjitorie. Haideți să nu ne mai mințim. Culegem ceea ce am semănat, nicidecum creștinism când semințele sunt de destrăbălare si păgânism. Creștinismul se învață, de acceptă si se trăiește, nu se moștenește.

Cu prețuire,
Toni Berbece