Patru miliardari au plătit 250.000$ pentru a vizita Titanicul dintr-un submarin deloc sigur. La scurt timp după scufundare s-a pierdut legătura cu acest vas mai mult improvizat, iar căutările de salvare au început rapid. La început s-a crezut ca pasagerii bat in carcasa metalică a submarinului la ore fixe tocmai pentru a transmite un mesaj, însă din declarațiile căutătorilor se pare ca submarinul a făcut implozie, iar moartea celor patru in frunte cu căpitanul a fost imediata. Așadar, aici se încheie aventura vieții celor cinci.

Ce vreau să remarcăm este faptul că tot timpul au fost speranțe că cei cinci de fapt sunt vii si că cer ajutor prin lovituri repetate, s-a crezut si că se lupta sa consume cât mai puțin oxigen si chiar mâncare, însă adevarul era de mult altul. Din lumea de apoi nu mai bate nimeni către noi, ei erau de mult duși dincolo, iar pentru acea lume trebuie sa ne pregătim si sa fim gata sa plătim oricât. Pentru ca un sfert de milion i-a dus pe acei miliardari la pierzanie, însă prețul plătit de Hristos este gratis pentru fiecare si ne duce la viața veșnică, intr-o călătorie fără sfârșit in Canaanul Ceresc, despre care Apostolul Pavel a spus ca nu i-a fost permis sa spună ce e acolo, toate minunățiile care ne așteaptă.

Pe Titanic nu poate ajunge oricine, nici in spațiu, dar in Rai poate ajunge chiar oricine indiferent de statut, bani sau păcate, doar dacă te încrezi in singura Poartă si in singura Salvare vei avea parte de cea mai mare aventură a vieții. Dacă te lepezi de păcate si lucrările Satanei si te lași modelat de Hristos. În plus toată viața trăită cu Hristos e plină de adrenalină, de lupte si sacrificii, care dau cel mai puternic sens si cea mai frumoasa experiență de viață. M-am gândit mult la cei cinci din submarin, dacă au apucat să zică măcar: “Doamne iartă-ne si ai mila de noi!” Când era știrea cum că așteaptă salvarea contra timp mă gândeam, oare cum se pregătesc ei de moarte? Chiar, tu cum te pregătești de moarte? Ești suficient de deștept încât să te asiguri prin Hristos?

“Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“ – 1 Corinteni 2:9

Cu prețuire,
Toni Berbece

Cum e sa vii la Biserică si literalmente să auzi altceva decât se predică? S-a întâmplat de curând cu două fete care după o slujbă au mers acasă și i-au spus mamei că nu mai vin la Biserica niciodată pentru că pastorul a vorbit total nepoliticos si nepotrivit, repetând si cuvintele pe care le-au auzit. Însă la îndemnul mamei fetele au reascultat predica de câteva ori si n-au găsit nici unul dintre cuvintele pe care “au avut impresia” că le-au auzit. Ce șanse erau ca ambele să audă ceva ce nu s-a spus? Oare cine le-a distorsionat auzul astfel încât să fie dezamăgite si sa fuga de Biserica?

Am auzit multe cazuri in care mai multe persoane au mărturisit că s-au plimbat o ora jumătate, două in jurul clădirii Bisericii si a ușii acesteia fără sa o poată vedea, efectiv nu înțeleg nici până azi cum de prima data când au căutat Biserica nu au văzut-o deși era atât de vizibilă. Un alt caz este cel al unui bărbat care când venea la slujbă simțea o mâncărime de piele insuportabilă, care îl scotea efectiv din Biserica, însă după câteva rugăciuni a scăpat de aceasta hărțuire demonică care-l scotea din Biserica.

O familie nu putea intra în Biserica pentru ca al lor copil urla intr-un mod drăcesc imediat cum intra pe holul care ducea către sala Bisericii, alții au stări de voma si fug la toaletă cu stări apăsătoare de greață. Alții simt o somnolenta ieșită din comun. Însă când chemi Numele Domnului scapi de toate acestea. O alta data m-am rugat pentru cineva si n-a auzit un cuvânt din ce am zis, după care la sfârșit m-a întrebat de ce nu m-am rugat, deși eu o făcusem, atunci am realizat că urechile i-au fost blocate să n-audă rugăciunea, așa ca am mustrat orice piedică demonică si m-am rugat din nou, a fost eliberat de orice îl apăsa. Ce vreau să vă spun este că a veni la Casa Domnului si a-L caută pe Hristos nu-i o joaca, ci este eliberarea ta de sub toată forța demonica a Diavolului. El știe că o dată intrat in părtașie cu Hristos te-a si pierdut pentru vesnicie, de aceea va urla în fel si chip să nu te lase să ai parte de Hristos si de salvarea Sa. Ești gata să lupți pentru salvarea ta alături de Hristos sau îl vei lăsa pe Diavolul să te împiedice pentru a ajunge in Iad împreuna cu el. Alege cui vrei sa slujești si pentru cine vrei sa lupți!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Când eram adolescent, împreuna cu prietenii mei creștini, tindeam spre un stil muzical modern si obișnuiam să ne amuzăm de stilurile muzicale mai clasice, ne gândeam că sunt învechite si că nu-s așa eficiente în a fi cântate prin Biserici. Adeseori, ca niște tineri răsfățați, ne “amuzam” de piese precum “Hai in rai, ce mai stai?” Însă am crescut, m-am căsătorit si in Biserica pe care o frecventam atunci a venit fratele Ovidiu Liteanu. A cântat si piesa “Hai in Rai…” Deodată l-am văzut pe socrul meu cu lacrimi in ochi si decis de a-L urma pe Hristos. A cerut botezul biblic (la vârsta maturității) si-a mărturisit păcatele si de atunci este un crestin autentic.

Vă mărturisesc că din acea zi am regretat orice urma de “dispreț muzical”, de atunci am înțeles că fiecare stil își are rolul si scopul lui si atinge o anume categorie de oameni pe care nu o atinge alte stiluri. De exemplu socrul meu nu cred că gusta prea mult stilul meu, însă a lăcrimat si a fost străpuns de prima melodie a fratelui Liteanu. Mă întreb oare câte mii sau zeci de mii de oameni a luat in Cer cu el acest sfânt, care a trecut la Domnul ieri? Mă întreb oare câți vor mai calcă pe urmele sale întru-cât si el a călcat pe urmele lui Hristos? Ii sunt recunoscător fratelui Ovidiu Liteanu pentru că a adus Evanghelia până la inima socrului meu. Dorința mea este să calc pe urmele de evanghelist ale acestui om, care neobosit, a vestit salvarea prin Hristos către sute de mii, chiar milioane de romani.

Pe curând, frate drag in Hristos!
Cu prețuire,
Toni Berbece