Îmi scriu foarte multe cupluri de proaspăt îndrăgostiți, care nu știu ce să facă deoarece părinții nu-i lasă să se căsătorească din diferite motive. Ba că sunt prea mici la 20+, ba că el e mai închis la culoare decât ea sau invers, ba că nu au casă, mașina, pătuț, cărucior, pamperși, suzete și biberoane pentru copii, ba că pur și simplu mama și cu tata nu vor să se desprindă de dragul lor puișor și au impresia că trebuie să îmbătrânească în casa lor.

Cazuri și mai grave sunt când se lasă cu amenințări și blesteme de genul: “O să vedeți voi în ce belele intrați!” Sau: “O să vedeți voi ce o să pățiți fără binecuvântarea noastră!” Astfel de părinți au rupt multe cupluri, au frânt multe iubiri și chiar destine. Cunosc tineri/tinere care au căzut în depresii crunte din cauza faptului că părinții au făcut tot posibilul să le ia iubita/iubitul, iar apoi nu știau cum să-i mai facă bine.

Dragi tineri, care ați crescut și care simțiți ceea ce este natural, adică să vă îndrăgostiți, să vă desprindeți de părinți și să întemeiați o familie, să faceți acest lucru este ceva neprihănit și nu un păcat (conform spuselor multor părinți). A te desprinde de mama și de tata și a-ți face propria familie cu iubita/iubitul, cel cu care simți că tot cerul te-a unit, este ceva sfânt și nu un blestem (cum dau de înțeles unii părinți). Ce faci când te amenință un părinte că îți fură binecuvântarea? Fii pe pace, el nu are autoritate să facă acest lucru. Este o lege scrisă de Dumnezeu ca tu să te căsătorești, uneori “șocant” de repede.

Dragi părinți, care ați avut impresia că ai voștri copii vor rămâne veșnic cu voi, lăsați-i să zboare, nu le frângeți aripile, lăsați-i să aleagă pentru ei, nu pentru voi. Nu voi trebuie să fiți mulțumiți, ci ei. Nu pentru voi aleg copiii voștri un partener, ci pentru ei. Poate nu vă convine “zestrea”, pielea, meseria și cine știe ce altceva. Aduceți-vă aminte că și voi ați întâmpinat aceste opintelile și a fost dureros. Măcar cineva v-a zis că el/ea este un/o coate goale, un/o neisprăvit/ă și ați învins totul din iubire. Aduceți-vă aminte că și voi ați plecat de acasă “cu o lingură” și azi aveți un cămin binecuvântat. Dați-le și lor libertatea aceasta!

Repet, să lași pe mama și pe tata și să te lipești de soție/soț este o datorie, un act de neprihănire, care nu poate fi blestemat de nimeni. La fel și porunca: “Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul!” nu poate fi blestemată de nimeni!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Alungă tristețea/supărarea din inima ta, ea nu va rămâne ca un fir de apă ce curge lin, ci îți va modela atitudinea, vorba și chiar chipul. Ridurile supărării sunt ireversibile, vorbele aruncate la supărare rănesc tare și poate că vei pierde prieteni prețioși pentru totdeauna, trupul va simți efectele negative ale acestei apăsări, iar arsurile de la stomac vor afecta dispoziția ta fizică. Butonul de control e la tine, spune-ți: “Azi nu-ți voi permite inimă să mai fii tristă!” Vei vedea schimbarea de atitudine.

Alungă îngrijorarea, pentru că ea îți ține mintea ocupată cu frică și neincredere. Îngrijorarea este ca niște cătușe ale minții, cheia e tot la tine. Spune nu îngrijorării și vei vedea că vei avea din nou creativitate, energie pentru lucrurile bune, chef de viață și o față senină.

Alungă viciul, nu lăsă nimic rău să pună stăpânire pe tine. Trupul tău este ca o fortăreață vânată de lucrurile distructive ale acestei lumi. Afară așteaptă vicii care aduc cancer și tot felul de boli, depresie, chiar moarte care poate lovi oricând. Nu fii neînțelept, prețuiește-ți trupul. De ce să-l dai pradă acestor prăduitori nemiloși. Ai primit un dar de preț și l-ai primit în stare bună, nu-l chinui, nu-l îmbolnăvi, nu-l arunca în moarte ca pe un gunoi, nu-ți băga trupul în pământ înainte devreme. Lasă-l să laude pe Dumnezeu prin curăție, pentru că necurăția aduce satisfacție altcuiva.

Alungă ura, alungă invidia, alungă mânia, alungă cearta, alungă răutatea. Ai această putere. Azi declară zi de curățenie și ține-o tot așa până când simți că Cerul locuiește în tine. Va pătrunde astfel Hristos în toate ungherele ființei tale. Ia-L pe El în această aventură prin care vei face curat în viața ta. El îți va da putere acolo unde nu poți urni ceva rău din viața ta.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Cazul de la Ditrău ne arată încă o dată cât de necreștină este România noastră, chiar până în măduva ei, anume viața satului românesc. Să alungi tu din satul tău doi srilanchezi doar pentru că nu-ți place cum arată și că nu ești obinșnuit cu a lor culoare, este chiar revoltător. Cazuri de ură rasială, “ură religioasă” și de alte feluri sunt foarte dese în România, mai ales în sate, unde cârciuma a devenit locul de unde sătenii se alimentează cu licoarea care le fură mințile, orice simțire și rațiune.

Mai grav este când preoții instigă la urmă, iar cu astfel de preoți a avut de a face și o echipă cu care colaborez pentru actele de caritate. Într-un sat în care merg des pentru a-i ajuta pe cei nevoiași un preot a venit cu mașina poliției și cu insignă de polițist amenințându-mi prietenii că dacă nu ies din satul său vor avea de a face cu el. M-am dus să mă interesez ce și cum, iar când l-am întrebat pe primar dacă există un popă polițist la ei în sat mi-a zis că nici vorbă.

În alte sate/orașe, casa de cultură este direct legată cu parohia, iar dacă altcineva dorește să aibă acces la ea este întrebat mai întâi: “Ce religie ești?” Evident că lor nu le convine doar creștin, trebuie neapărat să le zici că ești de-un anumit fel, altfel nicio șansă. O prietenă mi-a luat interviu pentru un proiect universitar despre Asociația Centru Creștin Profides, decanul facultății a întrebat ce fel de creștini suntem, iar pentru că s-a primit răspunsul simplu: “Doar creștini, ucenici ai lui Isus!” A fost refuzat interviul ei, o munca colosală de culegere de informații și de editare.

Și azi sunt sute de mii de români care cred că “pocăiții” sunt acei oameni dintr-o sectă care sting lumina și beau sânge, minciuni manipulatoare aruncate în popor prin anumiți preoți vâduți comuniștilor (nu generalizez – datorăm multe preoților care au ținut credința adevărată), pentru denigrarea celor care nu-și “turnau” frații de credință și care se închinau în ascuns pentru a nu fi controlați de securitate și arestați pentru credința lor sinceră. Și azi sunt oameni care cred că Isus cu un “i” înseamnă măgar, și azi sunt oameni care îi urăsc pe cei care citesc Biblia Cornilescu, o traducere curată dăruită poporului de un călugăr “neautorizat”, un creștin independent de orice organizație.

România este din păcate încă prizoniera discriminării rasiale și religioase. Ceea ce la 30 de ani după Revoluție nu ar trebui să mai fie. Și repet, cel mai grav este când ura și vrajba sunt sădite de preoți, în numele credinței, când Isus Cristos a zis atât de clar: “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii (Ioan 13:34-35).”

P.S. Nu vorbesc aici despre cazurile în care toți creștinii trebuie să facă front comun în combaterea degradării morale, combaterea propagandei sexuale si a spurcăciunilor ei, care sunt un pericol fizic și spiritual pentru societate.

Cu prețuire și iubire pentru toți oamenii,

Toni Berbece