Skip to main content

Printre blocurile gri…

Azi am fost în Călărași cu ceea ce voi ați dăruit. Am strâns cât să încapă în vreo 5 mașini (unele destul de încăpătoare) și am pornit spre cea mai săracă zonă din Călărași. Ce am întâlnit acolo ne-a șocat. Deși am avut zeci de pungi cu alimente și zeci de cutii cu haine, pampersi și altele, parcă a fost doar o picătură de apă peste un deșert fierbinte. Sărăcia și nevoile lor ne-au ambiționat să strângem și mai multe pentru data viitoare.

Nu sunt oameni puturoși sau răi, sunt efectiv prea săraci să iasă din această situație cu propriile forțe. De exemplu am întâlnit o mamă cu doi copii care a fost abandonată de soț, iar ea avea o sondă la rinichi. În aceste condiții adună peturi și cutii de aluminiu ca să le vândă pentru o brumă de bani. O altă doamnă cu vreo 11 copii ne spunea că în garsoniera ei de la parter șobolanii și-au făcut gaură și au acces chiar în casă, ne povestea că o șapă și o amenajare completă a garsonierei le-ar prinde bine. O altă familie avea 12 și-l aștepta pe al 13-lea ce i-am dăruit i-a înseninat așteptarea nașterii.

Unii sunt efectiv la limita supraviețuirii. Aurel Stoian, Elisei Dragu și alți oameni minunați se ocupă de ei și au deschis un centru chiar acolo în mijlocul blocurilor năpădite de sărăcie. Ce fac ei este un miracol zilnic. Au salvat zeci de copii din ghearele drogurilor, ale prostituției și ale altor nenorociri. Ei sunt lumina lui Cristos din acel cartier. Le-am promis că-i vom vizita lunar și că îi vom ajuta cu tot ceea ce strângem pentru a stinge din sărăcia pe care ei o întâlnesc zilnic.

Cel mai minunat a fost că i-am și colindat pe acești oameni, am întâlnit și oameni bolnavi zăcând la pat pentru care ne-am rugat și i-am înseninat cu speranță din Cristos. Apoi cu unii dintre ei ne-am întâlnit la slujba de la Biserica unde câteva minute le-am vorbit despre Cristos, care nu se uită la culoare, statut social și la condiția materială, ci ne vrea pe toți Acasă, unde nu vor mai fi lacrimi, sărăcie, mizerie, înghesuială și nenorocire.

Așadar, continuați să dăruiți pentru că cel puțin 750 de copii și părinții lor ne așteaptă în zona aceasta din Călărași. Urmează să cucerim alte zone pline de oameni în nevoi. Dumnezeu să vă răsplătească!

Cu prețuire,

Toni Berbece

RO08INGB0000999906461937

Asociatia Centrul Crestin Profides

C.I.F. 36766530

Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

Până când…

Aș vrea să mă rog ca Samuel, până la ultima suflare. Ultima acțiune descrisă de Biblie despre Samuel a fost aceea în care conducea un grup de oameni care se rugau, el era în fruntea lor. Saul a venit să-l omoare, dar a fost cuprins de Duhul Sfânt și a uitat de ce venise acolo, mai mult de atât a fost și umilit, plecând gol și descoperit pentru că înaintea lui Dumnezeu nu poți ascunde nimic, mai ales ura. Rugăciunea e arma mea, stinge răul și aprinde binele întotdeauna.

Aș vrea să ascult vocea Domnului până în acea zi și clipă când urehile mele vor auzi doar vocea Lui și nicio altă voce de pe pământul acesta. Ultimile sunete auzite cu aceste urechi de carne aș vrea să fie vocea Lui, cum Moise a auzit doar vocea Lui înainte de a pleca Acasă. Dumnezeu i-a vorbit și apoi L-a luat.

Aș vrea să predic Cuvântul lui Dumnezeu și să chem oamenii la pocăința autentică ca Iosua, până în ultima clipă. Ultima acțiune a lui Iosua a fost aceea de a-și chema poporul sincer la Dumnezeu. Nu i-a periat, ci le-a zis răspicat: “Scoateți dumnezeii străini dintre voi!” Știa că sunt acolo, cum și noi știm că în Bisericile noastre oamenii ascund vicii și păcate, dar uneori tăcem. Nu aș vrea să tac, cum nici Iosua nu a tăcut.

Aș vrea să iubesc ca Isus, până în ultima clipă, până pe crucea pe care am primit-o și eu la rândul meu. Pentru că fiecare avem o cruce mai mică sau mai mare, e crucea răstignirii urii, egoismului, invidiei, bârfei, zgârceniei și a tuturor celorlalte rele. Până acolo vreau să iubesc, până la moartea mea și până la învierea lui Cristos în mine, adică veșnic.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Prețul unui avort…

Prețul unui avort nu e 8 lei, cât am înțeles că poate fi o pastilă de eliminare a unei sarcini incipiente, prețul unui avort nu e nici 100€, cât am înțeles că iau unii ginecologi pentru a elimina un făt. Ci prețul unui avort este o durere groaznică, care poate fi și fizică, dar mai ales sufletească.

Recent am cunoscut o tânără care a ales să elimine o sarcină deoarece Nimicitorul îi șoptea într-una că nu se va descurca cu doi, că al doilea îi va strica viața, cariera și altele. Că ce va zice lumea, că s-a pus pe făcut copii? Dar după avort a fost atât de devastată de durerea sufletească (pe lângă chinuri fizice incredibil de dureroase), încât a ajuns chiar și la Ierusalim pentru a-și cere iertare. Chinul acesta sufletesc a durat luni de zile până când a găsit iertarea în Cristos venind la una dintre slujbele Bisericii Profides.

Dar prețul unui avort mai poate fi să nu mai poți face copii niciodată. Ești dispusă să plătești acest preț? Cunosc multe cazuri de femei care au deciz să-l avorteze pe primul că “a venit prea devreme”, iar următorul nu a mai venit niciodată. Alte femei au ajuns așa de departe încât și-au ucis cugetul, orice simțire și orice spirit matern. Soția mea a întâlnit o femei aproape de vârsta de 40 de ani care venise pentru al 37-le-a avort, iar asta nu o mai deranja. De ce? Pentru că a ucis în ea orice fărâmă de umanitate.

Chinul mai poate însemna vise în care să-ți vezi copilul/copiii avortați cum au crescut și cum tu le-ai refuzat de fapt lucrul acesta. Au fost cazuri când copilul pe care mama l-a lăsat să trăiască l-a visat pe frățiorul sau surioara avortat/avortată. Durerea și remușcarea atunci sunt și mai groaznice. De aceea nu primi șoapta Ucigașului, nu primi șoapta Nimicitorului, a celui care știe doar să junghie și să prăpădească. Alege să dai viață pruncilor care se prind în pântecul tău. Iar dacă nu vrei să-i ai înainte de a întemeia o familie e simplu, stai departe de curvie și de depravare, pentru că cei mai mulți copii uciși sunt rodul curviei, făcuți din depravarea unor tineri care cred că sexualitatea e o joacă.

Nu fiți părtași la uciderea pruncilor!

Cu prețuire,

Toni Berbece