Acest mesaj a fost transmis astăzi la televizor, mesaj care m-a făcut să mă “crucesc”. Anual se aruncă de Bobotează 3 cruci de lemn în apele reci ale mării, iar niște viteji înotători sar după ele. Ei zic că cine ajunge primul la una dintre cele trei cruci are noroc tot anul. Numai că anul acesta a fost cu ghinion pentru o tânără înotătoare, ea a ajuns prima, iar un tip care a ajuns la câteva secunde după a încercat să i-o smulgă, a lovit-o cu pumnii și picioarele, după care a continuat scandalul și pe mal.

Când te bați pentru o cruce de lemn pe care dorești să o iei acasă și să o pui în cui, înseamnă că nu ai înțeles nimic din adevărata Cruce. Crucea lui Cristos nu te cheamă să te bați, să dai cu pumnii și să-l drăcui pe acela care ține mai vârtos de ea. Crucea lui Cristos de fapt nu este doar o bucată de lemn, ci Crucea lui Cristos este un mod de viață ca al Lui, prin care lumea cu poftele ei murdare mor față de tine, iar tu față de lume.

Degeaba ai înotat în ape reci ca gheața, ai dat câțiva pumni, ai rostit câteva amenințări, ai plătit o amendă pentru deranjarea liniștii publice sau pentru violență, ca mai apoi să ajungi acasă cu “obiectul sfințit” si să-ți reiei obiceiurile păcătoase pentru care Cristos a murit pe Cruce.

De fapt crucea lui Cristos nu este despre o compeție. Vă spun că cei trei care au ajuns la cruci nu sunt mai binecuvântați decât ceilalți credincioși care nu au ajuns la o cruce de lemn în apele înghețate. Crucea lui Cristos ne dă tuturor viață și binecuvântare. Problema noastră este că am făcut si din Cruce o compeție și o luptă. Biserica a devenit și ea o bătălie, fiecare pretinde că a lui e mai bună, iar a altuia este sectantă sau eretică. Bătălia nu e pe o crucea sau pe o Biserică, ci bătălia este cu duhurile răutății și cu poftele păcătoase pe care Crucea vrea să le biruie. Dacă am trăi pocăința am realiza că Hristos are o singură cruce și o singură Biserică, iar acea Biserică ești tu și sunt eu, suntem noi cei schimbați de Cruce.

Doamne, scapă-ne de credința asta moartă, fără fapte ale pocăinței, dar cu traditii! Trăiți crucea lui Cristos și nu vă veți mai bate cu nimeni pentru o bucată de lemn “sfințit”!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Dragi copii, nu-l lăsați pe cel rău să vă spurce privirile și mintea prin gunoaiele de tot felul pe care le găsiți la tot pasul pe internet și în jurul vostru. Cultivați în mințile și inimile voastre cât mai multă Scriptură, stați tot mai aproape de oameni curați și fugiți de tot ce vi se pare rău.

Dragi tineri, nu vă căsătoriți cu oameni care nu au credință sau au o credință nestatornică, nu veți face față ca familii în vremurile acestea din urmă, în care Izabela, Babilonul cel mare, va spurca pământul cu ale ei curvii. Faceți familii trainice și țineți-le lângă Cristos, doar așa veți răzbi ispitele vremurilor din urmă.

Dragi adulți, nu vă mai lăsați furați de paiele și cărămizile lui Faraon, nu mai investiți tot timpul și toată truda voastră în lucrurile care vor arde cu un trosnet mare împreună cu tot Pământul. Folosiți tot ce aveți la maxim pentru Împărăție, mașinile să fie puse în alergarea pentru vesitrea Evangheliei, casele voastre să fie case de rugăciune, banii voștri să nu fie doar pentru voi, ci strângeți-vă comori în Cer punându-i în slujba lui Cristos dăruind tuturor celor ce sunt în nevoi.

Dragi bătrâni, fiți călăuze, fiți lumini, dați o mână de ajutor celor care vin după voi, să-L atingă și ei pe Cristos cum ați făcut-o voi. Lăsați bâta criticii, luați funia iubirii cu care să-i legați și pe alții de Cer. Fiți ca Simon și Ana pentru Maria și Iosif, niște profeți care să vorbiți despre Cristos cu focul pasiunii care să-i aprindă și pe alții.

Dragi creștini, se apropie sfârșitul. Vremurile o spun parcă mai clar ca niciodată. Să ne luăm rămas bun de la iubirea pentru lumea aceasta și să ne îndreptăm privirile și pașii spre Cer, astfel vom investi cu nebunie în Împărăția Cerurilor care ne așteaptă! Cine s-a predat lui Cristos va fi un soldat care se va arunca în luptă fără să aibă ceva de pierdut. Noi am câștigat deja totul avându-L pe Cristos.

Cu prețuire aleasă pentru Mireasa lui Cristos,

Toni Berbece

Poate fi Australia salvata dacă strigă spre Dumnezeu? Poate unii îmi veți spune că e absurdă întrebarea, dar în aceste vremuri de apostazia, de lepădare de credință și de Dumnezeu, vom vedea tot mai mult atitudinea din Apocalipsa, când pământul va fi lovit pentru nelegiuirea lui, iar oamenii în loc să se căiască de faptele lor rele vor îndrepta pumnii spre Cer și-L vor huli pe Dumnezeu (Apocalipsa 16:8-9).

Eu cred din toată inima că salvarea Australiei nu este nici în Armată, nici în Pompieri, nici în toate națiunile pământului la un loc, ci în strigătul către Dumnezeu, care este Stăpân peste foc, peste norii de ploaie și peste vânt. Eu mă voi ruga în continuare pentru Australia, dar pe lângă “Doamne, stinge focul!” Mă voi ruga și “Doamne, fă această națiune să se întoarcă cu fața spre Tine!” Mă rog să nu facă precum cei din Apocalipsa, ci ca cei din Judecători despre care ni se spune: “Copiii lui Israel au strigat către Domnul și Domnul le-a trimis un izbăvitor…” (Jud. 3:9)

Australia are nevoie de foc, dar de foc pentru Dumnezeu, pentru valorile morale pe care le-a lepădat tot mai mult în ultima vreme. Focul pentru Dumnezeu va înghiți focul care le mistuie pământul și va da din nou pace și binecuvântare peste națiunea lor. Australia dacă va recunoaște puterea Lui Dumnezeu de a o salva va fi din nou binecuvântată.

Unde este Dumnezeu când suferim? Uneori este în strigătul nostru de căință și de ajutor. El aude și răspune. Să mijlocim în continuare pentru această națiune!

Cu prețuire,

Toni Berbece