Ieri dimineață când să intru în mașină ca să plec la Biserică, niște domni m-au rugat să nu mai parchez acolo că ei lucrează pe schelă și că vor cădea resturi pe mașină. Am profitat de moment și i-am întrebat de ce lucrează duminică și de ce nu își fac și ei obiceiul de a merge la Biserică pentru a se închina cu sfinții lui Dumnezeu? La care unul dintre ei îmi răspunde în batjocură: “Azi m-am închinat la două sticle de Stalinskaya!” Adevăr a grăit. Că de fapt oamenii se închină la lucrurile care îi robesc și care le fură timpul pe care ar trebui să-l acorde sufletului.

Seara am fost la o altă Biserică din Năvodari unde am rămas surprins să văd o doamnă care a venit adusă în căruciorul cu rotile, nu a stat acasă deși știu că nu are rampe de acces peste tot pe unde a mers cu căruciorul și sunt convins că a făcut dublu sau triplu ca timp până la Biserică față de un om care are ambele picioare.

Era așa de bucuroasă, se închina numai cu mâinile pe sus, pe fața ei se citea bucuria Cerului. Piciorul lipsă, bătrânețea, sărăcia nu i-au furat pacea dată de Cristos. În ea se vedea promisiunea aceea a lui Isus, care a spus: “Vă dau o bucurie pe care lumea nu v-o poate lua!”

La sfârșit vedeam tinerii veniți la Biserică cum șoșoteau între ei, au ajuns și la mine și am realizat ce făceau. Făceau o chetă pentru doamna în căruciorul cu rotile. Așa de tare m-am bucurat. A plecat mult binecuvântată acea femeie. În primul rănd sufletește și apoi Tata i-a dăruit și pâinea cea de toate zilele.

Tu de ce nu ai venit la Biserică? Nu te-ai trezit? Nu a sunat alarma? Nu ai avut chef? Ai lucrat prea mult! Nu-ți place Biserica la care mergi? Scuzele acestea vor pieri din mintea ta când Îl vei vedea pe Cristos, pentru că vei realiza că sunt puerile și chiar nefondate. Mergi și închinăte cu sfinții de fiecare dată când ai ocazia pentru că asta face Biserica lui Cristos!

Cu prețuire,

Toni Berbece

Când Cristos a înviat, Evangheliile ne spun că în mormântul Lui se aflau doi îngeri care erau îmbrăcați în alb și străluceau așa de tare că abia îi puteai privi, iar aceștia arătau ca doi tineri frumoși și curați. Pe de altă parte, când Isus a întâlnit un demonizat în Gadara, acesta era îmbrăcat în zdrențe, plin de tăieturi, cu fața schimonosită și strâmbată de demoni, dormea în cimitire și speria pe toată lumea de nu mai trecea nimeni pe acolo. Întrebarea mea este: “Ca și creștini, noi ce sărbătorim, noi ce reprezentăm, lumina sau întunericul, felul de purtare al lui Cristos sau al lumii, al îngerilor sau al dracilor?”

Ce bucuros și mândru se uită Diavolul la copiii noștri și la noi când îi vede îmbrăcați în draci sau în ceea ce dracii fac din oameni. El este distrugătorul, ucigașul, chinuitorul oamenilor, iar a sărbători distrugerile făcute de el este chiar inconștiență sau chiar călăuzire drăcească. Eu nu mi-aș putea costuma copilul în mort, în ucigaș, în vrăjitor, în drac când Cristos ne-a răscumpărat de aceste stăpâniri demonice.

De ce nu mai vede această generație implicațiile spirituale din tot ce se întâmplă? De ce merg la ghicitori, vrăjitori, la cei ce cheamă morții și apoi se așteaptă să fie sănătoși și să doarmă bine? De ce sărbătoresc morții, îi pupă, îi cheamă și se costumează în ei, iar apoi se așteaptă să aibă mințile întregi?

Eu aleg să nu atrag blestem și demonism asupra copiilor mei expunându-i la acest comportament demonic, ci vreau ca ai mei copii să fie binecuvântați. Aleg să pun Numele lui Dumnezeu peste ei și nu alt nume. Cum am mai spus și în anii trecuți o spun și anul acesta: “Nu puneți măști de draci chipurilor angelice ale copiilor noștri!”

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ai uitat când ai văzut-o cu prietenele ei și ți s-a părut că vezi un înger nu o femeie, ai uitat când ai văzut-o fericită și plină de zâmbet, crescută bine de ai ei, ai uitat când te-a făcut să simți fluturi în stomac, ai uitat când ai pierdut nopți gândindu-te la ea? Ai uitat când te-ai luptat cu alții pentru ea, alți pețitori care ar fi iubit-o mai mult decât tine?

Ai uitat ce ai simțit când ți-a zis “da” la cererea ta de a o lua de nevastă? Ai uitat că ai simțit că L-ai prins pe Dumnezeu de picioare? Ai uitat ziua nunții în care i-ai jurat iubire chiar până la moarte, că la bine și la greu vei fi alături de ea? Ai uitat că i-ai dăruit flori și ciocolată și că ai fi dat ultimii tăi bani sa o vezi fericită?

Da, ai uitat și dintr-o dată ai devenit din Făt Frumos un monstru care-i cară palme și pumni, te crezi tare, te vezi stăpân, nu te mai oprești când o cerți și nu te mai saturi când o plesnești. Cât de ticălos să fii să bați pe cineva mai slab ca tine care nu se poate apăra? Te înșeli amarnic crezând că ea nu are apărător. O bați deși știi că pumnii tăi lovesc nu doar în chipul ei, ci și în inimile părinților care o iubesc ca pe ochii din cap. Ai grijă că rugăciunile lor te vor ajunge. Ai grijă că toți pumnii tăi vor cântări greu de tot în ziua judecății.

Nu o mai bate, om cu chip drăcesc! Nu te obligă nimeni să o ții ca pe o roabă, elibereaz-o dacă nu știi să o iubești. Nu-i mai fă viața un calvar, nu o meriți, de aceea ar fi mai bine să te scutești pe tine de o judecată aspră aici și dincolo, iar pe ea scutește-o de ura ta demonică. Asta dacă mai ai un dram de umanitate în tine!

Cu deosebit respect

pentru cei care vor distribui,

Toni Berbece