Skip to main content

Haideți să-i facem casă lui Superman

Încă de când am pășit în casa lui Superman, (numele lui real) am simțit un îndemn puternic că trebuie să îl ajutăm și să-i facem acestei familii o casă nouă. Dar apoi m-am luptat cu gânduri de descurajare, știind că este un proiect amplu și cu costuri foarte mari. Alaltăieri dimineață m-am trezit tot cu acest gând, la casa lui Superman, însă i-am spus lui Dumnezeu în rugăciune să-mi dea un semn că trebuie să mă implic. La câteva minute am primit un mesaj din Germania de la o mămică, care mi-a spus că are 350 de euro pentru casa lui Superman, că trebuie să ne apucăm să le facem o casă celor 10 copii. Asta în condițiile în care nu făcusem public acest gând. Dumnezeu a pus-o să mă încurajeze să fac primul pas.

Acesta a fost semnul, știu că Dumnezeu va fi cu noi. Așadar haideți să ne implicăm cât mai mulți. Deja am făcut o schiță de casă cum au ei acum din lut și care aproape cade pe ei, dar o casă mult mai mare și făcută zdravăn, cu ce-i mai bun. Dacă vrei să vii cu noi la munca, dacă vrei să intri in echipa de constructori, daca vrei să contribui cu o usa, cu un palet de BCA, cu un termopan, cu un metru cub de scândură, cu un sac de ciment, cu orice, te aștept în privat pentru a face planul de bătaie. Până începe frigul vrem să-i știm în casa lor. Cred ca va fi prima casa din multe altele.

Aici e contul Asociatiei care se va ocupa de proiectul acesta alături de Asociatia “Dragoste desculț” si de Magda Savuica:

RO08INGB0000999906461937

Asociatia Centrul Crestin Profides

C.I.F. 36766530

Codul BIC/SWIFT: INGBROBU

P.S. Pentru că din experiențe anterioare și din raportări pe care voi le-ați făcut știm că apar și escroci care vor să profite de aceste cazuri, vă înștiințăm că nu avem alți delegați pentru aceste proiecte de ajutorare. Evitați să răspundeți unor pagini spuspecte cu nume ciudate și poze false. Multumim pentru vigilență și vă aștept în privat să ne spuneți cu ce vă puteți implica.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Ajutați vă rog cu share!!!

Sa nu-ți pară rău…

Să nu-ți pară rău că ai iubit pe cineva care te-a trădat…

Să nu-ți pară rău că ai împrumutat și nu ți s-a mai dat înapoi…

Să nu-ți pară rău că ai iertat și ți s-a greșit din nou…

Să nu-ți pară rău că ai fost înșelat deși ai bănuit ceva încă de la început…

Să nu-ți pară rău că ai ajutat pe cineva și nu ți s-a mulțumit…

Să nu-ți pară rău că ai fost bun, darnic, naiv, că nu ai știut să jignești când ai fost jignit, că nu ai știut să furi când ai avut “șansa”, că nu ai știut să iei partenerul altuia când ți s-a oferit pe tavă, să nu-ți pară rău că nu ai știut să păcătuiești și tu ca anturajul de la școală sau muncă.

Să nu-ți pară rău niciodată că ai fost om, iar alții nu, să nu devii niciodată ca ei, să nu ajungi niciodată în postura lor, pentru că și ei sunt oameni dezamăgiți și obosiți care și-au propus să arunce la gunoi umanitatea, să arunce la gunoi orice principiu și morală pentru că alții au făcut-o întâi. Să rămâi vertical indiferent cât de păgubit vei fi, asta pentru liniștea ta și pentru a nu pierde răsplata Celui care vede totul și răsplătește totul. Când îți va părea rău vei cădea în tabăra care te-a dezgustat cândva.

Nu degeaba Apostolul Pavel ne spune să nu obosim în facerea binelui, iar oboseala vine din faptul că oamenii ne dezamăgesc. Nu te lăsa de bucuria de a fi om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este iubire!

Cu prețuire,

Toni Berbece

El a vrut doar o pereche…

Când am plecat din București spre Vaslui am primit într-o punguță o pereche de teneși. Am văzut în ei ceva ieftin la 50 de lei, însă nu mă gândeam că în această pereche de încălțăminte poate sta o fericire infinită, că un copilaș care va fi încălțat cu ei va plânge de bucurie, va alerga rupând pământul de drag și că va simți o bucurie mare până la Cer și înapoi.

Dar ce m-a uimit cel mai tare a fost faptul că după ce acest copilaș a primit acești teneși a mai primit și o pereche de bocanci, însă el a fugit spre prietenii lui care nu primise nimic, i-a lăsat jos să-i ia altcineva după care a fugit țopăine. El nu a descoperit încă faptul că poți avea două perechi, chiar trei, patru sau zece perechi de încălțăminte. El știe atât că o pereche îți ajunge, că aceeași pantofi îi porți pe vânt, pe ploaie sau pe arșiță chiar dacă nu sunt de firmă sau chiar dacă nu au beculețe în talpă. Iar după ce se rup îi mai porți câteva luni.

Acest copil care e la grădiniță în grupa pregătitoare mi-a dat o lecție pe care nu am învățat-o nici la facultate, anume că fericirea altora de multe ori e la noi, că trebuie să-i dăm drumul spre alții, că surplusul nostru înseamnă fericirea celor care nu au nimic, că atât timp cât noi avem prea mult alții nu au primit destul. Am învățat că atunci când noi dăruim oamenii nu mai întreabă: “Unde este Dumnezeu?” Ci spun: “Doamne îți mulțumesc!”

Acum înțeleg mai bine de ce Isus a zis: “Dacă nu veți fi ca niște copilasi cu niciun chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor!”

Fii binecuvântat suflet drag de copil!

Pe curând!

Cu prețuire,

Toni Berbece