De trei ani mă rog împotriva rețelelor de proxeneți. După trei ani văd că se mișcă ceva. Este dată pe față o mică frântură din durerea fără margini a fetelor răpite pentru “produs” de către rețele care sunt stoarse de bani chiar de unii dintre “oamenii legii” (nu sunt presupuneri, ci dovezi aflate în curs de judecare). Adesea am încercat să-mi imaginez durerea și groaza pe care mii de fete crescute de noi românii le experimentează anual atunci când sunt răpite de acasă de cefoși tatuați, de “gigolo” gelați sau moși libidinoși și fără nicio fărâmă de iubire față de semeni, ci doar cu iubire față de bani.

Dar, cu durere zic, nu mai e nevoie să-mi imaginez ca să simt ce simte o fată răpită, fie ca să fie violată de un demonizat, fie ca să fie vândută zilnic la zeci de bărbați. Dumnezeu ne-a făcut să auzim propria noastră răutate ca neam… Prin apelurile Alexandrei la 112 am auzit fiecare român în parte disperarea care ar trebui să ne facă să dăm o lege cu pedeapsa la moarte a tuturor celor care răpesc ca să vândă sufletele și trupurile acestea fragede și pure. În poporul evreu exista pedeapsa aceasta. Oricine fura un om ca să-l vândă (nu mai vorbim de vândut pentru sex) era ucis fără drept de apel. Legi cât mai dure pentru acești monștri, asta e soluția, cum zice Scriptura “ca să scoatem răul din mijlocul nostru”. Iar noi să sancționăm și să condamnăm civic orice practică de genul de la videochat până la prostituția din saloane de masaj erotic și de la colț de stradă sau de pe centură.

Dacă apelurile Alexandrei ne-au stors mii de lacrimi, mii de oftaturi, dacă au scos la iveală umanul care mai există în acest popor atunci haideți dragi cetățeni, dragi politicieni, dragi procurori, dragi polițiști să luptăm cu proxenetismul care e mai rău decât orice crimă odioasă, pentru că ucide lent un om mai chinuitor decât orice metodă de tortură barbară, iar ținta lor sunt fetel neamului nostru. Lașitatea, lăcomia și lehamitea noastră ne ucid copiii! Haideți să spunem stop exportului de fete din România!

Roagă-te pentru România, rugăciunea va scoate la lumină orice colț întunecat al acestei națiuni, iar cu ajutorul lui Dumnezeu vom face curat!

Cu durere, dar cu respect pentru voi oamenii de bine,

Toni Berbece

În drum spre o tabără din Cluj, în aeroport, l-am întâlnit pe Smiley. Mi-am făcut curaj să-l abordez și să-i dau cartea “Viața, un cântec de laudă”. Am purtat preț de câteva minute o discuție constructivă despre Dumnezeu, muzică și credință. M-am bucurat când, după ce i-am spus că eu compun și cânt pe teme morale și despre relația cu Dumnezeu, răspunsul lui prompt a fost: “Și eu!”

În discuție am amintit un vers dintr-unul din cântecele lui “și vom fi judecați după fapte”, vers sub care trebuie să ne trăim cu toții anii, știind, așa cum spune Eclesiastul, că putem face multe în viața aceasta, dar să nu uităm că pentru tot ce vom face există și un ecou în eternitate. Fie ca faptele noastre să fie făcute sub acest raționament, cum că în cele din urmă vom fi aduși înaintea lui Dumnezeu, iar Cristos va fi singura noastră scăpare, Cel prin care am făcut binele pe pământ și în care ne-am pus speranța vieții de apoi, El prietenul și salvatorul oamenilor.

I-am promis că mă rog pentru el și dacă vreodată va avea nevoie de cineva care să-i fie alături în vreo problemă pe care o aduce înaintea lui Dumnezeu va putea conta pe ajutorul nostru, al creștinilor care iubim rugăciunea și mijlocirea pentru alții.

Fii binecuvântat, Smiley!

Alexandra, înainte de a fi ucisă de acest criminal care ne-a îngrozit, a fost ucisă de scârba cu care i-a răspuns la telefon operatorul 112, a fost ucisă de sila cu care acel individ și-a făcut meseria, practic lehamitea pe care a avut-o față de postul său, nu știa să descifreze o hartă și o localizare trimisă prin aplicație de STS. De fapt sila asta se regăsește oriunde în România, nu trebuie să o cauți mult, de la ghișeul ANAF până la magazinul de pe colț unde ești tratat cu silă. O găsești în sistemul medical de la doctorii cu buzunarele cât sacul până la asistentele care te bagă în septicemie pentru că, cu mâna cu care ți-a schimbat pampersul îți bagă și branula (caz real prin care un prieten era să-și piardă viața în urma unei banale fracturi de picior).

Sila asta de a ne trata unii pe alții ne caracterizează din păcate pe prea mulți. Nu avem bunul simț și zâmbetul cu care să ne întâmpinăm semenii. Soției mele acum câțiva ani, fiind însărcinată și fiindu-i foame, din ultimul mărunțiș de prin geantă a vrut să-și cumpere un covrig, dar vânzătoarea arogantă nu i-a primit banii pe motiv că sunt mărunți, jignind-o grosolan. A plecat de la covrigărie cu lacrimi în ochi și la fel de flămândă. Când nu ai milă de o femei gravidă, care vrea să cumpere un covrig cu ultimul mărunțiș, ești putred pe interior și capabil și de altele. În lucrurile mici se vede că ne pasă pentru că de cele mai multe ori nu apucăm să facem lucruri mari.

Iresponsabilitatea cu care ne tratăm semenii când ne angajăm neamuri și prieteni pe posturi vitale doar pentru că mergem pe sistemul “pile” de care chiar nu ne mai vindecăm, scârba cu care ne facem treaba în general pe principiul “lasă că merge și așa”, scârba pe care o avem față de o femeie bătută în fiecare seară de bărbat fără a interveni sau față de copiii săraci pe care-i cunoaștem și pe care-i lăsăm așa cum sunt, toate acestea își spun cuvântul.

De scârbă aceasta cu care ne tratăm unii pe alții ar trebui să ne vindecăm cu toții, nu doar politicienii, nu doar polițiștii, nu doar medicii, ci noi toți la un loc. Isus Cristos a venit tocmai pentru a ne vindeca de ea, pentru a ne învăța iubirea chiar și cu prețul vieții. Caută-L pe Isus și vei scăpa de lehamitea și de indiferența față de aproapele tău. Legea Lui este: “Ce vrei să ți se facă fă tu la alții!” Iar aceeași sub altă formă este: “Purtați-vă poverile unii altora!” “Milă voiesc și nu jertfe!” a spus Isus într-l împrejurare. De Alexandra nu au avut milă nici unii nici alții, când e Isus în tine oricine îți stârnește mila, chiar și un animal darămite un om.

Cu prețuire,

Toni Berbece!