Skip to main content

Intr-o zi ca cea de azi El a suferit, tu ce faci…

Ucenicii au fugit de frica de a suferi cu Hristos. Nu-i putem condamna pentru că și noi fugim adesea de El când ne este pusă pielea la bătaie. Unii nu mai vin la Biserică când plouă, darămite să fie gata să fie arestați pentru Hristos. Dar Duhul Sfânt vine cu un duh de curaj, cine n-are Duhul nu poate suferi pentru Numele Lui. Stai în rugăciune și devino un ucenic plin de Duh și nu vei mai fugi de amenințările Diavolului.

Preoții L-au dat la moarte de frica de a nu-și pierde pozițiile de oameni la care se închinau alți oameni ca la Dumnezeu. Iubeau poziția aceasta de privilegiați, dar n-aveau Duhul lui Dumnezeu in ei, ci duh de lăcomie de bani și de mândrie. Un preot dacă nu-l are ca duhovnic pe Duhul Sfânt al lui Hristos e mai mort decât un om mort în păcat. Zaharia, Simeon și Ana erau oameni plin de Duhul Sfânt chiar acolo la Templu, Duh care-i anunțase despre Mesia. Dar cine nu iubește rugăciunea și statul în prezenta Cerului nu poate auzi planurile Tatălui. Tu iubești rugăciunea? Dacă nu, n-ai Duhul lui Hristos.

Irod și Pilat L-au dat la moarte pentru a-și salva dumnezeul veacului, pe Diavol. Din mândrie nu se puteau identifica cu un “Dumnezeu slab”, care iubea văduva, orfanul, săracul, bolnavul, leprosul, agramatul și omul simplu. Ei erau uzurpatori, de aceea pe cruce au scris că L-au ucis pe “Regele Iudeilor”, adică un rege prea slab pentru ei. Dar Hristos le-a arătat cine e Regele când a zburat piatra de la mormânt. Și unii dintre noi se cred prea importanți pentru Hristosul acesta al “încuiaților”, un Hristos prea iubitor, milos și sfânt. Ei vor să fie răi, egoiști și mândri ca tatăl lor Diavolul. Tu pe cine ai ca Tată și Rege?

Chiar și Tatăl L-a dat la moarte pe Fiul pentru a-și salva Creația, adică pe mine și pe tine. Hristos a strigat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, pentru ce M-ai părăsit!” Da, Dumnezeu chiar Îl părăsise în agonie pentru câteva clipe pentru că peste El era tot păcatul lumii ca tu și eu sa putem fi iertați de orice păcat și vindecați de orice boală pe veci, ne așteaptă o vesnicie unde lacrimi nu-s dacă ne-am pus viețile în mâna Lui.

Într-o zi ca cea de azi El a suferit pentru tine. Eu am ales să Îl iubesc si să trăiesc ca acest Rege, care a murit pentru mine. Tu ce faci pentru El? Lasă mielul și Iepurașul, lasă cumpărăturile, lasă petrecerile și pune-te pe genunchi, este cel mai important lucru pe care-l poți face de Paste și acolo pe genunchi dă-i viața ta Lui. A murit pentru ea, o merită. Altfel va fi un alt Paște ratat.

Cu prețuire,
Toni Berbece

Voi ati vorbit vreodată cu o fată distrusă de videochat?

Într-o anumită zi m-a sunat unul dintre cei mai buni psihologi din România să-mi ceară să mă rog pentru o tânăra traumatizată de faptul că a făcut cândva videochat, iar conștiința o mustra așa de tare încât a cedat psihic. Mi-a spus că efectiv după toate ședințele de terapie și-a dat seama că e ceva mai mult decât un psihic frânt, că e vorba de o chestiune spirituală legată de suflet, de o povară de păcat, care poate fi ridicată doar de Hristos. Dar pentru asta își dorea ca un slujitor al Domnului să vorbească și să se roage pentru ea. A venit această tânără la Biserica Profides și rar mi-a fost dat să văd o tânăra mai afectată psihic și sufletește de păcat. Și azi luptă cu trecutul care o mai bântuie. Așa ceva se uită greu, dar Hristos reface astfel de vieți.

Un alt caz a fost al unei fete foarte tinere care mi-a scris că dorește să mă rog pentru ea deoarece viața îi era distrusă din cauza videochatului și nu mai putea scăpa de gândul că s-a dezonorat în felul acesta. Nu-și putea ierta faptele și îi era greu să creadă că vreun băiat ar putea trece peste faptul că are un astfel de trecut. Deși i se propusese enorm de mulți bani, chiar pentru a fi imaginea României în videochatul la nivel internațional, n-a mai putut accepta niciun leu deoarece era hotărâtă să scape definitiv de ceea ce-i încărcase cugetul cu o povară de neignorat. Îmi aduc aminte când m-am întâlnit cu ea pentru prima dată, era palidă, îi tremurau mâinile și îi venea să plângă la fiecare cuvântul pe care-l rostea. Dar astăzi, prin ajutorul lui Dumnezeu, este foarte bine, Hristos a spălat trecutul ei, iar această tânăra privește cu încredere spre viitor. Nu o mai interesează miile de euro făcuți prin vânzarea trupului, ci o interesează puritatea și onoarea unui om așa cum Dumnezeu l-a creat după chipul și asemănarea Sa.

Oameni buni, toți banii din lume nu pot șterge povara unui cuget încărcat de păcat. Toți banii din lume nu pot reface prin toate ședințele de terapie ceea ce murdărim prin astfel de practici. Hristos poate face totul nou, dar trebuie să te oprești din a face astfel de păcate. Dacă cumva ai cunoscut “adâncimile Satanei”, încă există speranță, dar trebuie să-ți iei ochii de pe banii prin care Satana vrea să faci pact cu el vânzându-ți sufletul și să te uiți la Hristos care poate da farmec și frumusețe vieții tale. Priviți reclamele acestea din București prin ochii lui Hristos, care plânge pentru toate persoanele ce se vând păcatului și rugați-vă ca toți acești oameni să fie smulși din “ghearele morții”.

Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Care-i crucea pe care Hristos ne-a zis să o purtăm…

Crucea noastră poate fi un partener de viață care nu-L cunoaște pe Hristos și care ne umilește pentru credință, nu ne înțelege, nu se roagă și nu merge la Biserică și care ne face mereu să ne simțim singuri în viața de familie. Crucea aceasta nu se abandonează, ci se poartă. Mama a purtat-o 28 de ani, până când Tata i-a spus “da” ui Hristos, iar azi se roagă și merg împreună la Biserică.

Crucea mea și a ta poate fi o meteahnă fizică, e acea slăbiciune a trupului, care nu trece oricât te-ai ruga și ai posti, e crucea aceea fizică din trup, poate un diabet, poate o vedere slabă, poate un țepuș în carne față de care Hristos îți spune: “Harul meu îți este de ajuns!” Este o slăbiciune în trup în ciuda căreia tu trăiești și proclami puterea lui Hristos, o slăbiciune care nu te doboară, deși medicii au spus că mult nu o vei putea duce, dar tu ești în picioare și lauzi pe Domnul.

Crucea mea și a ta pot fi colegii de la muncă sau de la școală, vecinii și rudele care râd de noi și ne batjocoresc că suntem “încuiați” doar pentru că nu mergem la același potop de desfrâul ca și ei, doar pentru că am spus nu curviei, tutunului, alcoolului, drăcuielii, înjurăturilor, vulgarismului, etc… Crucea noastră este aceea de a îndura hula, jignirile, defăimările și răutatea celor care sunt stârniți de dumnezeul veacului acestuia împotriva noastră, doar pentru că suntem ai lui Hristos.

Crucea mea și a ta este acel răspuns la rugăciune pe care nu l-am primit oricât ne-am rugat și am postit, crucea noastră este acel “mai așteaptă”, deși ni se zice că suntem copii de Dumnezeu și că suntem preaiubiți. Crucea este așteptarea, răbdarea și încrederea că Dumnezeu știe mai bine ce e bine pentru noi și de ce nu ne răspunde la unele cauze. Crucea este și suferința pentru Numele lui Dumnezeu. Martin Luther spunea că semnul unei Biserici vii este suferința pentru Numele lui Hristos.

Și tu ai o cruce, poart-o cu cinste și urmează-L pe Hristos fără să te vaiți. În săptămâna patimilor mulțumește-I Domnului pentru harul de a purta o cruce, și poart-o chiar dacă Hristos a ispășit tot păcatul pentru tine pe Crucea Sa.

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze…” Matei 16:24

Cu prețuire,
Toni Berbece