Skip to main content

Vis despre un cutremur…

Dragilor, acum două nopți am avut un vis foarte puternic, părea atât de real cum n-am mai avut niciodată. Se făcea că eram la parterul unui bloc și mă pregăteam să iau liftul, când deodată a început un cutremur foarte puternic. Efectiv blocul se mișcă cu mine. Am vrut sa fug afara, dar era mai periculos decât înăuntru, pentru că de pe bloc cădeau bucăți mari de tencuială. Am rămas blocat undeva în scară și mă rugam puternic să se termine cutremurul.

Cred că Dumnezeu ne cheamă să mijlocim pentru țara noastră, ca să fim scutiți de un cutremur de pământ cu multe victime și multe daune materiale. Atât ne-ar mai trebui și am fi în groapă cu totul. N-am vrut să spun nimănui visul, dar efectiv ceva nu-mi dă pace. Simt o presiune mare de a vă chema la mijlocire și pocăință ca Dumnezeu să se îndure. Niciodată rugăciunile de protecție nu au fost un moft, ci o necesitate.

Chiar și experții spun că o dată la un anunți timp țara noastră trece printr-un mare cutremur, eu cred că dacă ne unim suficienți oameni cu credință și iubire de Dumnezeu, El va proteja această minunată bucată de pământ pe care ne-a încredințat-o. Cel care a creat faliile pământului le poate porunci și să stea nemișcate. Ne încredem în El și mijlocim cu post și rugăciune pentru protecția națiunii noastre de boli, calamități, păcate și răutatea omenească.

“Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.” Psalmul 127:1

“Unde erai când am așezat temeliile pământului? Spune, dacă ai pricepere! Cine i‑a hotărât măsurile? Știi? Cine a întins sfoara de măsurat peste el? Pe ce îi sunt așezate temeliile sau cine i‑a pus piatra din capul unghiului…” Iov 38:4-6

Domnul sa ne păzească!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu țineți necaz pe ele/ei

Secretul fericirii este să nu ții necazul, doar un neînțelept îl ține în minte și în inimă când acesta vine. Să nu ținem necaz pe soțiile noastre când au avut un moment de nervozitate, poate că e momentul descărcării stresului, oboselii, frustrării și a tensiunii vieții acesteia, noi bărbații avem și rolul de a absoarbe stările lor rele și de a le arunca în “marea uitării”, cum Hristos face cu păcatele noastre.

Voi soțiilor să nu țineți necaz pe soții voștri și să nu-i țineți cu dinții la gard când vă cer iubire, doar pentru că au fost nătărăi, ghiolbani sau neîndemânatici cu “vasele voastre sensibile”. Așa suntem noi uneori, mai butucănoși în exprimare și comportament, nu-i scuzabil dar și noi învățam tainele sensibile ale ființelor voastre gingașe. Nu vă supărați pe noi și nu țineți necazul în inimile voastre, nu-l exploatați, ci aruncați-l departe cum și Hristos a făcut cu piroanele de pe cruce, El nu le-a ținut amintire pentru a ne șantaja cu ele, au rămas doar găurile care ne vorbesc de iubirea lui, dar piroanele au dispărut.

Să nu țineți necaz când soțul sau soția a dat dovadă de slăbiciune, pentru că Apostolul Pavel ne spune că dragostea nu caută perfecțiunea în alții, ci dragostea, cu răbdare și rugăciune, acoperă greșelile. Iar o greșeală acoperită este ca un foc pe care-l acoperi cu o cârpă pentru a nu mai avea oxigen, se va stinge imediat. Cearta este oxigenul pentru dezbinare, nefericire, divorț și tot răul din familie. Așadar, acoperiți cearta, luați-i necazului oxigenul, nu-l țineți in minte și în inimă. Când diavolul aruncă cu săgeți arzătoare voi faceți-vă că plouă.

Cu prețuire,
Toni Berbece

S-au înmulțit “bestiile” pe pământ…

Zice Biblia că în zilele de pe urmă va fi ca pe vremea lui Noe. Știți cum era pe vremea lui Noe? Pământul era plin de silnicie (violență), iar toate gândurile omului erau îndreptate numai spre rău (Genesa 6:5). Voi ați văzut filmulețul acela (pe care nu-l pot pune pe pagina mea pentru că efectiv nu-l mai pot privi încă o dată), cum un bărbat de 29 de ani dă efectiv de pământ cu un copilaș de 13 ani?

Oameni buni, trăim o vreme atât de stricată încât copiii noștri nu mai sunt în siguranță aproape nicăieri. Acum un weekend băiatul meu cel mare și-a luat o palmă de i s-a înroșit ochiul și i-a fost spartă buza și sus și jos de la un domn de vreo 45 de ani, iar motivul a fost o șicanare infantilă pe pârtie și un om de zăpadă căruia din joacă copiii i-au luat o crenguță, care-i era înfiptă în creștet. Domnul polițist ne-a spus că în 16 ani de meserie n-a văzut așa răutate, să plesnești și să traumatizezi un copil de la o joacă pe pârtie și de la un om de zăpadă. Apoi a adăugat: “Cum ne mai rabdă Dumnezeu?” Aia e, că nu ne va mai rabdă mult, vine “potopul de foc” curând.

Weekendul acesta, tot pe o pârtie de începători băiatul meu se dădea cu placa când un domn care se dădea și el tot pe acolo era să intre în el, apoi l-a făcut prost și i-a dat o palmă pe spate. Când l-am luat la întrebări de ce mi-a agresat copilul a scos telefonul să cheme alți agresori. Slavă Domnului că Dumnezeu a băgat groaza în el și s-a potolit cerându-și scuze de vreo trei ori mai apoi, dar din toată această poveste tristă am înțeles că trăim zilele lui Noe, că trăim împlinirea vorbelor lui Hristos: “Și, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci” (Matei 24:12). Nu trebuie să-i cauți pe acești oameni violenți, nu trebuie să-i provoci că vin ei la tine. Te întâlnești accidental cu ei.

Păcatul, destrăbălarea sexuală a lumii, pofta nebună, iubirea de bani, mândria omului care își dă ifose de Dumnezeu și care schimbă legile sfinte în dezordine mintală, va transforma lumea intr-un loc imposibil de locuit în armonie. Biserica va spune tot mai des: “Vino, Doamne Isuse!” Iar “bestiilor” care se lasă cuprinse de draci de ură și de violență le spun că soarta lor e pușcăria dacă ating vreun suflet de copilaș sau orice alt om, iar apoi pușcăria veșnică, adică iadul, dacă nu se pocăiesc.

Toni Berbece