Skip to main content

Ajuta-mă…

Ajuta-mă Doamne să te iubesc mai mult decât poftele mele, căci atunci nicio ispită nu va fi prea mare, nicio Dalilă nu va putea să dea jos haina de pe mine și nici să-mi ia puterea si ungerea, atunci voi putea lupta cu Izabela si o voi da jos de la fereastra lumii de unde o vrăjește cu ale ei curvii.

Ajuta-mă Doamne să te iubesc mai mult decât visele mele, căci atunci voi renunța oricând la ce-mi doresc și voi fi gata să îmbrățișez visele Tale pentru mine. Ca Maria care a renunțat la nunta ei mult visată pentru a te purta pe Tine, vreau să Te port si eu în suflet ca pe cea mai mare comoară, ca pe singura bogăție și slavă.

Ajuta-mă Doamne să te iubesc mai mult decât siguranța mea, pentru Tine să fiu gata să sufăr ocară, stres, disconfort, amenințare și orice vei mai îngădui Tu, vreau să te iubesc dincolo de instinctul meu de apărare, dincolo de dorința de a fi în siguranță, precum Pavel care se ridica între demonii lumii și te înălța pe Tine, chiar dacă ieșea dintre ei în coșniță ca în Damasc sau scos de soldați din mulțimea furioasă ca în Ierusalim.

Ajută-mă Doamne să te iubesc și nu mă bazez pe mine pentru că Te-aș vinde cum a făcut Petru de trei ori, ci mă bazez pe Duhul Tău Cel Sfânt și mă voi ridica înaintea celor ce te urăsc tot ca Petru, dar după Cincizecime, când era plin de Duh si nu de el. Te iubesc Isuse, vino mai curând și ia-ne Acasă!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Nu îmi e rușine…

Nu îmi e rușine să recunosc că am cunoscut o singură femeie! Știu că suna ciudat, însă trăim într-o tara 98% creștină în care virginitatea este o rușine, iar fetele prosperă din afaceri de vânzare a trupurilor pe internet, vreo 40.000 lucrează în acest domeniu rușinos. Azi ești un încuiat dacă nu îți oferi trupul de pe la 13-14 ani fără reținere oricui ți-l cere, e rușinos să te căsătorești virgin, râd de tine creștinii aceia care sunt din moși strămoși religioși, râd cei care au credința aceia “prima” dintre “primele”. Vai de potopul de curvie în care a ajuns țara aceasta!

Nu îmi e rușine să spun că nu m-am îmbătat niciodată, nici măcar cu vișinile din vișinată, care este “botezul beției” pentru mulți copii. Am stat departe de alcool, pentru că am găsit în Biblie (cartea aceea a creștinilor care trebuie citită si trăită), următoarele versete “Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului. Poporul Meu îşi întreabă lemnul lui şi toiagul lui îi proroceşte, căci duhul curviei îi duce în rătăcire şi sunt necredincioşi Dumnezeului lor (Osea 4:11-12). Da, băuturile iau mințile oamenilor, băutura dă curaj curviei și este mama viciilor, am îngropat rude distruse de ciroză, dar bucuria este că prin Hristos am si salvat de la distrugerea prin alcool multe suflete. Vai de țara aceea care bea pana si spirtul medicinal filtrat prin pâine!

Nu îmi e rușine să spun că n-am atins țigara, darămite drogurile. Auzeam chiar un soi de “preot”, care spunea că e de acord cu “iarba”, că ar trebui legalizată si că în curând va fi ca orice alt viciu permis. Am fost șocat, îmi venea să strig din toți plămânii exact ca Hristos: “Vai de voi morminte văruite, pui de năpârci care susțineți păcatul! Că nici voi nu intrați, nici pe alții nu lăsați să intre în Cer!” Din păcate unii au ca “modele” duhovnici care ies după spovedanie la o țigară cu enoriașul și apoi “din glumă” mai scapă câte o drăcuială, unii au duhovnic pe însuși Diavolul, dacă duhovnicul acela nu le spune că alcoolul, curvia, tutunul, mânia și toate celelalte păcate duc la moarte, chiar la una veșnică. Dacă “duhovnicul”, “parintele spiritual, îndrumătorul în credință, preotul/pastorul nu ne prescrie Scriptura, postul, rugăciune, înfrânarea si o relație cu Hristos ca tratament, înseamnă că mergem la cine nu trebuie. Dar de Hristos ca duhovnic ce zici, iar Scriptura este cel mai bun sfătuitor! Ia încearcă!

Am cerut Domnului ceva, cum m-a păstrat pe mine să-i păstreze și pe copiii mei si pe toți cei care doresc, doar El poate. A Lui sa fie gloria!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Am bifat și anul acesta…

Am bifat si anul acesta un post al Paștelui, dar dacă continuăm tot anul cu postul de la Scriptură și de la Rugăciune, dieta aceasta sfântă nu ne va ajuta la nimic. Am auzit de îmbuibare de mâncare, dar niciodată de îmbuibare de Scripturi, pentru că Hristos a spus că ne rătăcim deoarece postim de la Scripturi, pentru că nu le “mâncam” zilnic și astfel dăm în orbire și rătăcire sufletească, așa au ajuns unii in perioada Paștelui nu la Biserică și nici la Preot/Pastor, ci la guru, care a mai făcut niște incantații peste ei, dar nimic despre viața de apoi și nevoia de sfințire. I-a binecuvântat peste păcate, e ca si cum ai da cu parfum peste hainele nespălate de ani de zi.

Am bifat și anul acesta un mers la Biserică și un luat de lumină, am pus candela aceea roșie de plastic, dar stinsă, pe sertarul cu amintiri, am pus-o undeva la întuneric si peste ceva timp va ajunge la gunoi, deci nu ne ajută cu nimic dacă nu luăm zilnic lumină din Hristos. Eu port mereu o candelă în suflet, iar aceea este Cuvântul, pentru că iată ce a spus Psalmistul: Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea (Psalmul 119: 105). Candele lumii acesteia se sting repede, dar Cuvântul Vieții nu se stinge niciodată.

Am bifat si anul acesta un Paște, dar a trecut și acesta fără să citim măcar una dintre Evanghelii, fără să memoram măcar un verset din câte a spus Hristos, fără să-I facem măcar o promisiune că vom fi ca El, fără a vorbi cu El măcar o secundă. Am bifat un Paște, am bifat o luare de lumină, am bifat un post și o slujbă, dar am ratat din nou șansa de a fi sfințiți și curățiți de curvii, avorturi, divorțuri, drăcuieli și înjurături, am ratat șansa de a fi sfințiți prin Cruce, am ratat șansa ca popor de a scapă de alcoolul care a curs iar râuri chiar de Paște, iar cel mai trist este că mulți vor rata si Raiul. În Iad vor ajunge mulți care doar au bifat sărbătorile creștine, dar fără a fi creștini. În iad vor ajunge mulți care au luat lumină de la o lumânare, dar niciul care a luat lumină din Scripturi. Creștinismul se trăiește tot anul, nu doar de Sărbători!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece