Un caz de salvare a unui copilaș dintr-un puț al unei gospodarii din România a făcut înconjurul lumii. Eroul în toată această poveste a fost o fetiță suficient de subțirică și curajoasă pentru a accepta să fie legată cu funii de picioare și băgată cu capul în jos după acel copilaș.

Morala acestei întâmplări este că pentru a salva pe cineva de multe ori este nevoie să intri după el în necazul lui, dar pentru asta înseamnă că trebuie să fii mai puternic decât acel necaz.
Avraam a fost un salvator. Când a auzit că nepotul lui, Lot, a fost luat prins de război a înarmat urgent 318 dintre cei mai viteji robi ai lui și a plecat după acei oameni periculoși, care învinsese alți cinci regi. Avraam nu a stat acasă în cortul lui răcoros și aștepta cu sufletul la gură vești dacă nepotul a fost eliberat sau nu, ci s-a dus personal pentru a-l scăpa.

Moise a fost și el un eliberator. El nu și-a coordonat misiunea dintr-un ”birou” aflat în Madian, ci a trebuit să se ducă după frații lui și să se prezinte în fața celui mai puternic și de temut om din acea vreme, în fața Faraonului, și să-i facă cea mai ”absurdă” propunere: ”Lasa-i pe evrei să plece!” Apoi a avut de înfruntat și pe bătrânii critici ai lui Israel, care nu au dat doi bani pe ciobanul madianit, care era plecat dintre ei de 40 de ani, însă prin puterea lui Dumnezeu le-a demonstrat tuturor că poate și a putut. Dar a îndurat multe pentru că a coborât în necazul fraților lui. Read More

Dumnezeu îi cere lui Avraam să iasă din casa tatălui său, dintre rudele și din țara lui și să se ducă să se plimbe prin Canaan, fără a se așeza într-un loc anume, ci pur și simplu să se plimbe cu multele lui turme și slujitori din loc în loc. De ce asta? De ce să ieși din locul unde aveai confort, unde nu te deranja nimeni și să pleci într-o țară străină mai ales când aceasta este țara lui Canaan, țara celor fără rușine, țara celui care a râs de tatăl său Noe când l-a văzut dezbrăcat și care a transmis nerușinarea lui din generație în generație până când aceasta a ajuns sport național. Sodoma și Gomora nu sunt alceva decât ilustrarea perpetuării lipsei de rușine.

Avraam se pare că este trimis de Dumnezeu într-o junglă spirituală, într-o țară a oamenilor răi tocmai pentru a fi ultimul avertisment, un ultim model trimis de Dumnezeu pentru ei înainte ca ei să fie curățați de pe fața pămânului. Ce responsabilitate extraordinar de mare este aceea de a te pune Dumnezeu în medii extrem de nocive, iar tu trebuie să fii un exemplu și nu o nouă victimă, un nou corupt. Avraam a trecut cu brio această misiune. Oare trecem noi cu bine prin jungla aceasta în care ne aflăm?

Avem nevoie de un ghid de supraviețuire așa cum un om care naufragiază pe o insulă pustie sau care se rătăcește într-o pădure deasă, are nevoie de unul. Acest ghid spiritual are patru pași. Read More

Am fost sunat într-o duminică de șase ori de către un prieten drag. M-am speriat când am văzut câte apeluri am ratat de la el, așa că l-am sunat imediat. De la capătut celălalt mi-a spus că vine de la întâlnirea cu cei care au făcut demersurile pentru familia Bodnariu și că au decis să compun o piesă special pentru această familie și pentru problema în care se află.

Deși am acceptat pe loc, totuși aveam inima încă nesigură, aveam nevoie de încurajare pentru că, așa cum am observat mereu când urmează să fac ceva bun, vine ori frica, ori descurajarea, ori lenea. Așa că m-am pus pe genunchi, m-am rugat, iar apoi am deschis Biblia, cum fac mereu când am nevoie de inspirație și încurajare. Ochii mi-au căzut pe câteva versete din Isaia 14:1-5 le-am citit și nu mi-a venit să cred cât de bine se potrivesc cu confirmarea de care aveam nevoie pentru a compune un cântec pentru această familie și cu drama ei în sine. Le-am luat ca pe un mesaj direct din Cer. Practic aceste versete vorbesc de ”robia” în care ei se află acum și sunt o promisiune a eliberării lor.

Iată câteva versete: ”Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice: Iată asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat, Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua a încetat (Isaia 14:3-5).”

Imediat am luat chitara în brațe și am început să caut versuri și melodie pentru acest cântec. Dumnezeu m-a inspirat și am compus un cântec pe care săptămâna aceasta îl înregistrăm, si pe care l-am cântat și în piața Victoriei la protestul din București. Sperăm și credem că va fi unul din cântecele de biruință. L-am intitulat ”Lăsați-ne copiii!” Read More