După ce am anunțat marea adunare creștinească de pe Național Arena din data de 15 aprilie, am simțit si am văzut mânia Diavolului cum n-am mai văzut-o anterior. E clar că e tare supărat dușmanul, e supărat că se trezesc copiii lui Dumnezeu si plini de râvna I se vor închina cu zecile de mii. A fost chiar o înștiințare prin Duhul Sfânt (Dumnezeu mai are prooroci si azi) cum că Diavolul vrea să ne dea o lovitura de moarte înainte de acest eveniment, însă Dumnezeu si-a trimis îngerii lui să ne protejeze de jur împrejur și că diavolul nu va avea nicio putere. Am postit, ne-am rugat si continuăm să o facem, însă mă gândeam zilele trecute, oare ce lovitură de moarte vrea Diavolul să ne dea? Oare ce plănuiește? Si mustram continuu planurile lui.

Băiatul cel mare tot venea si ne zicea: “Mami, Tati, azi era sa dea mașina peste mine, azi era sa între in taxiul in care eram o altă mașină!” Lucrul acesta se tot repeta cu el, noi ne tot rugam si puneam protectia Domnului peste el. Însă intr-o seara a plecat cu doi prieteni in oraș, iar din partea stânga a venit o mașină cu mare viteză (se spune că ar fi avut si farurile stinse deși era noaptea), tinerelul de la volan fiind începător si nevăzând masina s-a băgat si a fost acroșat cu foarte mare putere din stânga. Efectiv geamurile din stânga s-au spart si i-au “bombardat” pe cei trei tineri pasageri cu mii de fragmente de sticlă, bubuitura a fost asurzitoare, iar șocul colosal de puternic. Însă cei trei băieți au ieșit din mașină teferi si nevătămați. Efectiv nimeni nu-si explica cum de nu au avut nimic, cum de toți trei sunt foarte bine.

Când a venit ambulanta doctorii nu înțelegeau nici ei cum de n-are nimeni nici măcar un nas sau capul spart, cum de nu e nimeni rănit după așa impact. Putea sa se lase cu fracturi ale gâtului din cauza șocului lateral si nu doar atât. Însă noi știm că îngerii domnului i-au protejat exact cum ne-a înștiințat Dumnezeu si cum ne spune si Cuvântul Sau. Diavolul e mânios în continuare pe râvna si zelul nostru pentru Hristos. Dar nu are nicio putere. Înțelegi tu cât de important este să ne vedem pe acel stadion, și nu doar acolo, în văzul întregii națiuni din moment ce a vrut sa-mi ia copilașul ca sa ma deturneze? Mă uitam cum la un eveniment intitulat “maneliada” o dansatoare aproape dezbrăcată avea aripi de înger, aripi luminate si dansa pe un piedestal, ispitind cu corpul ei mulțimea frenetică. Mă gândeam că hula va crește foarte mult în vremurile sfârșitului, noi n-o putem opri că trebuie să se întâmple pentru că vine sfârșitul, însă trebuie să-i întrecem pe acești hulitori de Dumnezeu in râvnă, iar râvna noastră este pentru Împăratul Isus Hristos! Hai si tu să I te închini și să se vadă că Domnul Domnilor e iubit de zeci de mii!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece

Mă uitam că niște “anonimi” au pornit o trezire creștinească într-o universitate din Asbury, America. Acolo creștini de toate confesiunile s-au dus din toată țara si apoi din toată lumea (inclusiv romani), pentru că au auzit că oamenii nu se mai opresc din rugăciune de 14 zile. Trezirea n-a început la ordinul unei Biserici Instituționalizate, nici din gura unor vedete bisericești, oameni nu s-au adunat pentru că le cântă niște VIP-URI ale muzicii. Nicio trupa de artiști creștini si niciun predicator mare n-a urcat pe scena de la Asbury, dar cu toate astea acolo se adună zeci de mii de oameni zilnic.

De ce așa? Pentru că Duhul Sfânt i-a chemat la mijlocire pentru națiune si pentru pacea lumii. America este sub amenințare, se spune că Rusia și-a plasat amenințător submarinele in jurul acestui continent, oare această trezire din America nu e vocea Profetului Iona care striga prin Ninive: “In 40 de zile Ninive va fi nimicită?” Oare Dumnezeu nu-i cheamă pe americani la mijlocire pentru poporul lor?

Dar pe noi cine ne cheamă? Cine ne adună? Oare nu ne cheamă si pe noi Duhul Sfânt? Oare nu-L auziți si voi? Oare România n-are nevoie de protecție si de mijlocitori? Oare România nu are nevoie de pocăință? Oare mai e vreme de lenevit? De pus întrebări cine si de ce ne cheamă? Oare nu trebuie să mergem acolo unde suntem chemați să ne rugam cu alți sfinți pentru națiunea aceasta? Oare nu suntem între război si cutremure? Oare nu suntem noi la granița cu un potențial Război Mondial? De ce mai stăm, ce mai așteptăm? Să dăm năvală la rugăciune, la pocăință si fapte de neprihănire pentru ca îndurarea sa se reverse peste noi. Va aștept vinerea aceasta sub chemarea nu unui om, ci sub chemarea Duhului Sfânt de la 22:00 la o noaptea de rugăciune la RomExpo Pavilion C2, iar pe 15 Aprilie cu zecile de mii să ne adunăm pe Național Arena ca un strigat de pocăință pentru a chema vremuri de înviorare de la Dumnezeu!

Cu prețuire,
Toni Berbece

L-ați auzit pe domnul care a zis că nu vrea să ajungă în Cer cu cei care beau cafea si Pepsi sau cu femeile care au făcut doar doi copii? Dragilor, aceasta nu este credință, ci o mândrie religioasă, care te poate duce tocmai invers fata de Rai. În cer nu ajunge nimeni doar pentru că nu bea cafea sau suc, nici femeile care fac peste 2 copii nu au clauză specială de ajuns in Cer. Toată teologia despre fapte se rezuma la ce a spus Apostolul Pavel: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele (Efeseni 2:8-10).” Tot săptămâna aceasta am ascultat un interviu al domnului Opreste cu un cântăreț, iar domnul acesta desființa mândria cum că noi suntem creștini ortodocși de 2000 de ani. Nu mândria că ești din neam crestin de mii de ani te duce in Cer, ci credința in Hristos din care curg faptele pocăinței.

Așadar, ispita aceasta cum că tu ești mai sfânt decât alții doar pentru că ai o etichetă religioasă, pentru că ai postit mai mult, pentru că ai mâncat doar salate si n-ai băut deloc suc si cafea, ispita aceasta că ești mai sfântă doar pentru că ai mai mulți copii, ispita că ești mai sfânt dacă nu porți haine de fâș sau cravată sau ca porți baticul necurmat, ispita aceasta că ai asigurat un loc chiar lângă Hristos doar pentru ca tu nu porți verighetă, este de la Satana. Oare în Cer ne vom putea prezenta cu un dosar de fapte pe care le-am făcut ca sa fim acolo? Nu, cu lăsați dosarele cu șină că in cer nu ne trebuie, acolo se inta prin Jertfa lui Hristos, iar faptele pe care le-am făcut sunt tot de la El. E ca si cum eu le-as da băieților mei bani de buzunar, iar la sfârșitul zilei ar veni sa se laude la mine că i-au câștigat prin efortul lor. N-ar fi absurd? Așa suntem si noi când ne lăudam cu faptele.

Ce ar fi fost să zică si Apostolul Pavel că el nu intră în cer cu cei care n-au luat o palmă pentru Hristos, pentru că el si-a luat bătaie de multe ori si cu bice și cu pietre si in orice fel și nu-i corect să împartă cerul cu cei ce nu au fost bătuți și ei pentru credintă? Mă rog să fim caracterizați de această smerenie: “În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu, față de lume (Galateni 6:14)!”

Doamne, fă-ne să realizam ca suntem salvați de jertfa ta măreață!

Cu prețuire pentru sfinți,
Toni Berbece